Cum s-a născut o zi în care România îşi dă o nouă şansă. Ne dorim o zi în care politica să cedeze locul culturii Autor: MONICA ANDRONESCU (fragment)
Se întâmpla în 1850, pe 15 ianuarie, la Ipoteşti... Se năştea, în familia lui Gheor ghe şi a Ralucăi Eminovici, cel ca re avea să devină Mihai Eminescu, cel mai important poet român. Acum, la mai mult de un secol şi jumătate, ziua de 15 ianuarie se transformă, printr-un decret al Parlamentului, în Ziua Culturii Na ţio nale, la iniţiativa Aca demiei Ro mâ ne. Despre această zi, serbată pentru prima dată în 2011, am stat de vorbă cu dl academician prof. doctor Eu gen Simion, care ne-a po vestit despre evenimentele ce se vor desfăşura mâine la Academia Româ nă şi despre Mihai Eminescu, a că rui zi de naştere va fi identificată de acum înainte cu însăşi cultura ro mâ nă...
De anul acesta România are o zi a Culturii Naţionale. E un vis mai vechi de-al dumneavoastră. Po ves tiţi-mi cât de complicat a fost să se transforme în realitate.
Nu, n-a fost aproape deloc complicat. Îndată ce am învins inerţia birocratică şi propunerea a ajuns la Parlament, lucrurile au mers relativ repede. Dl deputat Victor Socaciu, căruia i-am înmânat memoriul nostru, a găsit printre colegii săi partizani hotărâţi şi împreună au dus proiectul la capăt. Le mulţumesc tu tu ror şi felicit Parlamentul Ro mâ niei că a scos o lege bună. O naţiune cultu rală şi o democraţie autentică au ne voie de o zi a culturii pentru a-şi oma gia tradiţiile şi valorile spirituale şi morale. O zi, în fine, în care să gândească şi să determine proiectele de interes naţional.
De ce ziua de 15 ianuarie?
Pentru că este ziua de naştere a lui Eminescu, un poet pe care românii îl consideră reprezentativ pentru spi ritualitatea lor şi pentru aspiraţiile lor. Din motive similare spaniolii au o zi a culturii care coincide cu o dată din biografia lui Cervantes…
Faptul că aţi ales această zi arată că se doreşte o identificare a culturii naţionale cu Mihai Eminescu?
Da, în sensul pe care l-am suge rat în răspunsul la întrebarea anterioară. Cultura română nu se limitează, din fericire, la opera lui Eminescu, dar se revendică, într-o măsură importantă, din ea. Momentul Eminescu este în cultură un moment decisiv în evoluţia ei. Au trecut, de la debutul poetului, aproape 150 de ani şi, iată, românii continuă să-i citească poemele şi să găsească în ele ceea ce caută. Generaţiile s-au succedat, sensibilitatea estetică s-a schimbat, legea mutaţiei valorilor estetice a funcţionat şi funcţionează încă în cultură, dar lirica lui Eminescu continuă să placă. Aşa se întâmplă mereu cu marii poeţi. Sunt inepuizabili estetic pentru că, dincolo de circumstanţe şi mentalităţi, ei exprimă ceea ce este esenţial în existenţa omului. Destinul şi fantasmele lui… (Sursa: JURNALUL NATIONAL)
De anul acesta România are o zi a Culturii Naţionale. E un vis mai vechi de-al dumneavoastră. Po ves tiţi-mi cât de complicat a fost să se transforme în realitate.
Nu, n-a fost aproape deloc complicat. Îndată ce am învins inerţia birocratică şi propunerea a ajuns la Parlament, lucrurile au mers relativ repede. Dl deputat Victor Socaciu, căruia i-am înmânat memoriul nostru, a găsit printre colegii săi partizani hotărâţi şi împreună au dus proiectul la capăt. Le mulţumesc tu tu ror şi felicit Parlamentul Ro mâ niei că a scos o lege bună. O naţiune cultu rală şi o democraţie autentică au ne voie de o zi a culturii pentru a-şi oma gia tradiţiile şi valorile spirituale şi morale. O zi, în fine, în care să gândească şi să determine proiectele de interes naţional.
De ce ziua de 15 ianuarie?
Pentru că este ziua de naştere a lui Eminescu, un poet pe care românii îl consideră reprezentativ pentru spi ritualitatea lor şi pentru aspiraţiile lor. Din motive similare spaniolii au o zi a culturii care coincide cu o dată din biografia lui Cervantes…
Faptul că aţi ales această zi arată că se doreşte o identificare a culturii naţionale cu Mihai Eminescu?
Da, în sensul pe care l-am suge rat în răspunsul la întrebarea anterioară. Cultura română nu se limitează, din fericire, la opera lui Eminescu, dar se revendică, într-o măsură importantă, din ea. Momentul Eminescu este în cultură un moment decisiv în evoluţia ei. Au trecut, de la debutul poetului, aproape 150 de ani şi, iată, românii continuă să-i citească poemele şi să găsească în ele ceea ce caută. Generaţiile s-au succedat, sensibilitatea estetică s-a schimbat, legea mutaţiei valorilor estetice a funcţionat şi funcţionează încă în cultură, dar lirica lui Eminescu continuă să placă. Aşa se întâmplă mereu cu marii poeţi. Sunt inepuizabili estetic pentru că, dincolo de circumstanţe şi mentalităţi, ei exprimă ceea ce este esenţial în existenţa omului. Destinul şi fantasmele lui… (Sursa: JURNALUL NATIONAL)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu