joi, 23 decembrie 2010
Timpul liber: Margareta Pâslaru: O jumătate de veac am dăruit ceea ce dăinuie, muzica
sursa foto: http://www.romanialibera.ro/arte/vedete/margareta-paslaru-o-jumatate-de-veac-am-daruit-ceea-ce-dainuie-muzica-210809.html
Muzică, teatru, film, televiziune - în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi aceasta pentru că „visa să devină un actor total".
Cu aproape o lună în urmă, artista a lansat albumul „Lasă-mi, toam nă, pomii verzi", CD de autor ce a marcat 50 de ani de la primul disc, dar şi o culegere tipărită (cu acelaşi nume), pentru cei care doresc să-şi lărgească repertoriul.
Cum ne-a obişnuit de la lansările anterioare, şi de data aceasta, doamna Pâslaru a donat drepturile de autor campaniei „Ar
tişti pentru artişti" de la UNITER. Am invitat-o să ne vorbească despre albumul aniversar şi culegerea, despre debutul în muzică, persoanele care au susţinut-o, des pre anii petrecuţi în SUA, dar şi despre noua ei pasiune: internetul.
La Târgul Gaudeamus şi apoi la maga zinul Muzica aţi lansat „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce a marcat 50 de ani de la primul disc. Înainte de a vorbi despre recentul eveniment, aş vrea să ne întoarcem puţin în anii '60, când aţi debutat şi aţi lansat „Chemarea mării".
Margareta Pâslaru: Doamna Ileana Pop m-a remarcat la Casa de Cultură Griviţa Roşie, unde cântam acompaniată de Paul Ghenţăr; entuziasmată, dânsa m-a prezentat regizorului Valeriu Lazarov. Tot în acea perioadă, tânărul compozitor George Gri goriu, din „Trio Grigoriu", atras de timbrul meu vocal, mi-a compus „Şi-n apa mării".
În acea perioadă, cum ajungea cineva să lanseze un disc?
M.P.: Era solicitat. Interpreţi cu voci interesante, recognoscibile, solişti ceruţi de admiratori în magazinele de specialitate „vindeau" bine produsul musical. În ceea ce mă priveşte, eram preferata multor compozitori; 63 mi-au încredinţat creaţiile lor, unii scriind special pentru mine.
După succesul primului disc, aţi intrat în televiziune.
M.P.: A fost invers! Televiziunea m-a făcut cunoscută în ţară, concomitent cu radioul, care difuza piesele cerute în emisiunea „Melodia preferată".
Ca urmare a succesului în sălile de spectacol, la tv şi radio, piesa „Chemarea mării" s-a înregistrat şi pe disc Electrecord în decembrie 1960. În anul următor bătea recordul vânzărilor, 26.000 de exemplare.
La momentul lansării făceaţi parte din „noul val"?
M.P.: Desigur, celebrul Gică Petrescu era convins că voi avea un succes de durată, în momentul în care m-a invitat la recitalul său, „Telegrame melodii", alături de Marina Voica. Faptul că m-am lansat o dată cu televiziunea mi-a dat un „avans" de aproape zece ani faţă de următorul grup, ceea ce a rămas un avantaj. Îmi amintesc de vecinii care puneau televizorul în geam, ca toată strada să poată vedea o emisiune. Era o raritate, nu oricine îşi putea permite un aparat alb-negru.
Aţi jucat în piese de teatru, în filme, aţi abordat folclorul. Apoi aţi început să compuneţi melodii, să scrieţi textele pieselor. De ce v-aţi implicat în atâtea domenii?
M.P.: De ce? Visam să devin ceea ce se numea „actor total". Vocea, pasiunea cu care interpretam, mişcarea scenică, deprinsă de la orele de balet cu Floria Capsali, au atras atenţia realizatorilor tv, regizorilor de film şi teatru care, pu nându-mi în va loare stilul versatil, talentul, rea lizau spectacolul dorit.
Apoi, în 1983, aţi emigrat în SUA.
M.P.: Acest capitol va fi dezvoltat în cartea la care lucrez de ani buni, sper s-o definitivez pentru a o lansa la Târgul Gaudeamus 2011. Faptul că am lucrat fără oprire şi pes te Ocean, mai bine de 20 de ani, mi-a adus recunoaşterea muncii, a activităţilor cultural-educative desfăşurate în folosul so cie tăţii. Astfel, am fost apreciată de domnul Michael Ferguson în discursul său (Congressional Re cord) la „The House of Representatives 2001", onorată ulterior în Union County şi de Senatul statului New Jersey, cu ocazia premiilor anuale „Women of Excellence", în 2002.
Reveniţi des în România. Ce vă face să vă întoarceţi an de an?
M.P.: De când l-am pierdut pe soţul meu, lucrez mai mult în Bucureşti, compun, scriu texte, înregistrez muzică, răspund unor invitaţii de a susţine diferite campanii, contribuind astfel la efortul oamenilor de bine.
Cum vi se pare televiziunea din România faţă de cea din Statele Unite?
M.P.: Dificilă întrebare, ambele se află în continuă evoluţie. Am senzaţia că formatul emisiunilor actuale, împrumutat din alte ţări, împiedică afirmarea tinerilor regizori cu talent şi imaginaţie, care ar avea ceva de spus.
Revenim la albumul „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce marchează 50 de ani de carieră.
M.P.: Da, am trăit o jumătate de veac dă ruind ceea ce dăinuie, muzica. Nici nu-mi vine să cred cum a zburat timpul.
În anii '60, după debutul muzical, au urmat cele din teatru, film, folclor, toate răsplătite de public şi de aprecierea specialiştilor la Mamaia, apoi la „Cerbul de Aur", culmi nând cu Trofeul MIDEM la Cannes. Anii '70 au confirmat ascensiunea prin invitaţii sosite din alte ţări, la spectacole, festiva luri, tur nee, şi lansarea filmelor „Veronica".
Extinderea activităţilor componistice au urcat o treaptă importantă în 1980 prin şlagărele „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi" şi „Diamant fermecat". Perioada anilor '90 până în 2006 mi-au îmbogăţit universul, ascendent, cu experienţe pe care le-am împăr tă şit compatrioţilor, precum „Banca pentru alimente". M-am simţit onorată de Trofeul Electrecord, primit anul acesta cu ocazia aniversării a 50 de ani de la primul disc.
O dată cu CD-ul, aţi publicat şi culegerea „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi".
M.P.: Această primă culegere conţine 31 de titluri, cu aproximaţie, aceleaşi compoziţii de pe acest CD, printre care rugăciunea „Ta tăl nostru", „Era o fântână", „Cheia", „A ni mănui sunt", „Ţigara", „Ceasul e un vrăjitor", „Ghimpi" şi altele.
Ele reprezintă un dar pentru cei care vor să-şi extindă repertoriul, până la apariţia următorului meu caiet. Această culegere se vinde separat, la maga zinul Muzica, pentru moment. Încurajez casele de cultură şi profesorii să o procure dacă doresc, pot găsi câteva piese şi pentru cei mai mititei, de pildă, „Bunicii mei", „Alergători de cursă lungă" sau „Păsările".
Purtaţi un pandantiv foarte interesant. Vă pasionează internetul?
M.P.: Desigur, cu atât mai mult cu cât soţul meu - în amintirea căruia port pandantivul dăruit - mi-a deschis această „fe reastră" către viitor. De atunci explorez în direcţia aceasta fascinantă şi încerc să învăţ cât mai mult.
Care sunt vocile din muzica românească pe care le admiraţi?
M.P.: Mulţi tineri au calităţi vocale excepţionale, dar mă atrag aceia cu un timbru aparte, stil personal, care nu imită pe nimeni. Fără îndoială, avem o galerie de mari profesionişti, cărora le doresc mult succes în continuare.
Ce pregătiţi pentru anul viitor?
M.P.: Mă aşteaptă câteva „premiere" şi vise îndrăzneţe spre binele altora! Campania „Voluntarii Muzicii" va debuta în 2011! Dar până atunci vă doresc tuturor sărbători luminate şi un nou an plin de sănătate şi realizări!
============================
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
VIVA: O alta petala a Margaretei
Sursa: VIVA nr. 174 - decembrie 2010; autor Oana POPOIAG; Fotografii Jurnalul National, TVR
La 50 de ani de la primul disc Electrecord, a lansat CD-ul de autor “Lasa-mi toamna, pomii verzi”. Am aflat de la doamna Margareta Paslaru ce s-a intamplat in rastimpul de cateva zeci de ani dintre discuri si CD-uri, ce surprize mai pregateste si ce bine e sa fie bunica unui baietel de trei luni.
Din 1958, anul debutului muzical, Margareta Paslaru a fost descrisa in fel si chip. Acum, la o jumatate de secol de la aparitia primului ei disc, cea mai cuprinzatoare descriere poate fi cea a compozitorului George Grigoriu, care a numit-o “un mit al muzicii usoare romanesti”. Viata artistei ar putea constitui foarte bine subiectul unui roman.In 1983 a plecat in SUA, unde a produs emisiuni de televiziune la TV36 (Summit – New Jersey) si a initiat numeroase actiuni umanitare prin firma sa “M” Soul Production. Americanii i-au aratat recunostinta. In 1998, la 40 de ani de la debut, a avut un turneu in America, la finalul caruia a primit “Humanitarian Distinction Award”, in L.A., iar in 2002 a fost distinsa cu premiul “Women of Excellence”, categoria Arts&Humanities, in New Jersey. Acestea sunt doar cateva exemple, dar cele mai frumoase momente petrecute in America vor aparea intr-o carte, asa cum ne-a dezvaluit Margareta Paslaru.
- A trecut mult timp de la acea zi din 1958, cand ati debutat in muzica usoara pe scena casei de cultura Grivita Rosie. Ce ati pastart din fetita necunoscuta de atunci?
- Pasiunea, curiozitatea si setea de a invata, inspiratia, perseverenta, fara de care visele nu se concretizeaza.
- Cum ati sintetizat intr-un CD jumatate de secol de cariera?
- Sute de melodii ale celor 65 de compozitori care mi-au incredintat lucrarile lor (unii scriind special pentru mine) au aparut deja pe zeci de discuri. De data aceasta, am ales din propriile slagare iubite si dorite de admiratorii fideli, melodii inregistrate de-a lungul anilor. Astfel, pot directiona in intregime drepturile de autor ce mi se cuvin catre Campania “Artisti pentru Artisti” – UNITER. Cedarea drepturilor de autor a devenit o “traditie” pentru mine inca din anul 1993. Prin gestul modest sustin cauze meritorii.
- Gasiti ca este mai greu sa te afirmi azi ca artist decat era acum jumatate de secol?
- Referitor la aspectul afirmarii artistice, totul este relativ, dificultati au fost si vor fi, depinde mult de seriozitatea fiecaruia, de pasiunea artistului care surmonteaza obstacolele. Probabil ca tendintele imprumutate din afara sunt “traduse” gresit. In loc sa inspire doar, ele creaza pastise, caricaturi vulgare, ceea ce umbreste temporar valorile autohtone cu seva genuine. Avem talente reale care asteapta indrumarea celor experimentati.
- Ce va doriti de la CD-ul de autor?
- Fireste imi doresc mult ca toate cele 24 de compozitii, plus alte 12, grupate in “potpuriul creatiilor timpurii” sa mearga la sufletul ascultatorilor. Sper sa se regaseasca in emotia pe care o degaja, multi vor descoperi o alta petala a margaretei. La unele am scris si textul, de pilda la: “Timpul”, “Dragoste flamanda”, “Pasiunea”, “Ceasul vrajitor”, “Alergatori de cursa lunga”, “Tigara”, “Spune tu, care stii atat de multe”, “Fericirea mult visata". Alte melodii au erupt in momentul in care m-am lasat furata de versurile poetilor consacrati: Ana Blandiana, Carianopol, Blaga, Minulescu, Horea, Paunescu. O noua piesa deschite CD-ul de autor, “Era o fantana”. Versurile Elenei Farago m-au obsedat intr-atat, incat ma trezeam fredonand tema ritmica a primelor versuri. Sonoritati orientale secular aduse de turci, bulgari, tatari, ce convietuiesc pasnic la noi, formeaza introducerea orchestrala. Imagini dobrogene, aride pe alocuri, mi-au aparut din pulberi spulberate de vant, traversate de fantoma fantanilor cu cumpana grea…
- Traiti cu nostalgii?
- Nici vorba de “nostalgie”, fiecare perioada a avut frumusetea ei. Folosesc experientele trecute adaptandu-le prezentului innovator, experimentez. Cand progresul imi ofera o treapta inalta, o urc.
- Ce vreti sa stie despre muzica Margaretei Paslaru tinerii care asculta muzica electro?
- Interesanta intrebare, nu m-am gandit la acest aspect. Fiecare genaratie oglindeste pulsul vremii. Poate fi domol, rebel, entuziast sau haotic. Gustul muzical se schimba in timp, evolueaza si in functie de educatia si sensibilitatea fiecaruia. Am fost placut surprinsa de trupe tinere, precum “Niste baieti”, care mi-au preluat cel mai longeviv slagar, “Lasa-mi toamna, pomii verzi”, sau “Nightlosers” interpretand cu farmec “Nu mai plange, baby”. Cu gandul la ei si la cativa elevi carora le-am acordat consultatii artistice, am lansat luna trecuta la magazinul Muzica din Calea Victoriei prima colectie tiparita a unor compozitii proprii. Vor avea de unde alege, sper sa le reascult in noua lor interpretare originala, remixate. Sustin tinerele talente in cadrul emisiunii “Radioul de sambata seara”, la rubrica permanenta “Margareta prezinta pe…”. Vorbind despre tineri, unii mi-au dedicat bloguri.
- Care este cea mai mare implinire a dumneavoastra legata de o actiune umanitara?
- Judecand dupa impactul pe care il are proiectul meu de suflet importat, “Banca de alimente”, realizat cu sprijinul Crucii Rosii, al prietenilor, voluntarilor si al populatiei, am convingerea ca reusita ramane un indiciu al mentalitatii noi, sanatoase, ce progreseaza an de an spre binela altora.
- Sunteti bunica unui baietel. Sunteti pregatita pentru curiozitatile lui despre rolurile din “Veronica”, filmul care ne-a fermecat pe toti?
- Luca, nepotelul dragalas, a implinit 3 luni…se trezeste zambind, asa cum zambea si fiica noastra, Ana Maria. Prezenta lui este o mare bucurie pentru intreaga familie. Cat despre “Veronica”, in regia Elisabetei Bostan, am jucat trei roluri total diferite: educatoarea severa, zana cea buna, imparateasa furnicilor. Dar mai este pana la vremea povestilor.
- Ce talent v-ar placea sa mosteneasca Luca de la dumneavoastra?
- Are mai mult decat suficient de mostenit de la parintii lui.
- Fiica dumneavoastra v-a mostenit talentul? Cu ce se ocupa?
- Dupa masterul de la Wharton Business School – University of Pennsylvania, Ana Maria a devenit consultant de strategie, lucrand pentru diferite corporatii si firme. A mostenit spiritul practic al regretatului meu sot, dar si de la mine a mostenit acel fler artistic.
duminică, 21 noiembrie 2010
Jurnalul National: O fantana nesecata de muzica buna; Margareta Paslaru "50 de ani de la primul disc"
Margareta Paslaru, 50 de ani de la primul disc
● Sărbătoriţi 5
0 de ani de la lan sarea primului disc Electre cord, prin CD-ul de autor "Lasă-mi, toam nă, pomii verzi!". Când va avea loc lansarea?
● Vă aşteptăm sâm bătă, 20 noiembrie, ora 13:30, la standul Nr.9 – Electrecord, la parter, în ca drul târgului Gaudeamus, la Romexpo.
● Pregătiţi şi un concert aniversar?
● Discutând cu Mircea Drăgan, am convenit asupra unui repertoriu variat, inclusiv piese inedite pentru 2011. Dacă vom reveni, vom prezenta un alt gen de show. Ceea ce noi numim reci tal, în adevăratul sens al cuvântului, necesită un concept aparte, regie artis ti că, nu poate fi doar o înşiruire de me lo dii.
Drepturile de autor vor fi di recţionate către campania "Artişti pentru Artişti" a UNITER. Este un gest de solidaritate prin care particip alături de alţi artişti, la campania menţionată. Cred că fiecare contribuie în felul său, chiar dacă nu cunoaşte o persoană sau o situaţie anume.
● Piesele alese pentru acest CD sunt compoziţii proprii. Mărturi siţi că momentul magic al creaţiei nu poate fi explicat. Când se în tâm plă aceste momente magice?
● Da că aş putea explica, aş recrea mo mentul inspiraţiei. Dar nu pot. Stările emoţionale, tristeţi sau bucurii, nu pot fi nici induse, nici controlate, în ceea ce mă priveşte. Oricum, descătuşarea ideilor şi exprimarea lor se concreti zează la pian, unde înregistrez imediat primul impuls. Cizelarea piesei, orchestrarea şi înregistrarea ei repre zintă o altă etapă, care cere timp.
● La Radio România realizaţi rubrica permanentă «Margareta prezintă pe...», în cadrul emisiunii "Radioul de sâmbătă seara", în care încurajaţi talente din muzică.
● Noi credem în şansele fiecărui tânăr, îi aducem mai aproape de ascultători, dar restul – seriozitatea, pasiunea, per severenţa –, depinde de ei. Cred că talentul fără muncă se iroseşte, munca fără talent nu rodeşte, vocea în sine fă ră mişcare scenică, nu garantează suc ce sul de durată, în ambianţa schim bătoare a genului aşa zis uşor.
● Sunteţi implicată în campa niile "Banca de alimente" şi "Şcoa la te face mare". Mergeţi periodic la spitale de copii, să le citiţi acestora po veşti...
● În general, dau o fugă de câte ori am o oră liberă la vremea prânzului. Dar în ultima perioadă am fost răcită, apoi programul s-a aglo merat şi nu am mai ajuns la Spitalul de copii. Dar voi reveni cât de curând, săr bătorile bat la uşă...
● Continuaţi şi munca peste Ocean sau vă concentraţi exclusiv pe activităţile din România?
● Fiind invitată, lucrez cu plăcere în ţară, atât cu vechi colaboratori, cât şi cu noi producători de televiziune, ori în Radio, sau cu ONG-uri. Mi-a făcut o deosebită plăcere recenta campanie radiofonică "Basmele românilor", am făcut-o cu gândul la nepoţelul meu, Luca.
● Când aţi devenit bunică?
● În august, l-am legănat pe Luca (râde), făcea bicicleta cu picioruşele. Apoi plimbările prin parc, stilul vieţii noi, în trei, la care Ana Maria şi soţul ei, Juan, se adaptează cu brio, este o încântare pentru mine. Continuăm să ne vedem pe Skype, nepoţelul creşte văzând cu ochii, a împlinit deja trei luni... râde şi gungureşte fermecător.
● O zi pierdută este aceea în care nu citiţi o poezie sau nu ajun geţi la pian. Care piesă vă e mai aproape de suflet?
● De obicei cea mai recentă. "Era o fântână" deschide CD-ul de autor ’50 de ani de la primul disc". Mă bucur de câte ori o alta ia locul precedentei preferinţe (râde).
● Care e cel mai frumos compli ment care a lăudat minunaţii dvs. ochi albaştri?
● Nu ascund faptul că anumite complimente mi-au făcut plăcere, adesea aud ""ochii ei sunt oglinda sufletului". "Eu nu sunt regizor de film dar, la Margareta Pâslaru, am senzaţia că dumneavoastră, regizorii de film, îi luaţi în prim plan ceva... Ochii... Exact, ochii. Dacă ar fi trăit Tonitza, să ştiţi că Margareta Pâslaru i-ar fi fost într-adevăr muză", a spus Viorel Cosma, în Aula Uniunii Compozitorilor, în 2008.
Comentarii
Margareta Pâslaru, 50 de ani de la primul album
Veronica
Sentimente si trairi, intr-un CD pe care-l asteptam asa cum o asteptam de fiecare data pe Margareta: cu drag si dor! Generatii la rand, au descoperit-o, i-au fredonat melodiile, au indragit-o si foarte multi i-au ramas admiratori fideli. O artista de exceptie si o iubire de peste 50 de ani din partea publicului, intr-o poveste adevarata, la care abia astept sa iau parte sambata!!!
Svetlana
Simbol al muzicii usoare romanesti, Margareta Paslaru revine cu o aparitie discografica de exceptie: primul CD de autor dedicat implinirii a 50 de ani de la primul disc Electrecord.
Sunt evenimente pe care si le-ar dori orice artist. Asa cum spunea jurnalista Sanda Faur: "Pentru glasul ei unic,cu sonoritati de bucium si harfa, pentru talentul ei impetuos, slefuit cu atata inteligenta si ambitioasa staruinta, Margareta a primit recompensa maxima: dragostea credincioasa si definitiva a publicului. Cati artisti nu si-ar da viata pentru o iubire de o jumatate de secol?".
La cererea publicului CD-urile, DVD-ului si audiobook-ul semnate de legendara Margareta Paslaru se reediteaza anual. Un CD de autor este urmarea fireasca a celor 36 de albume aparute in acesti 50 de ani, pe langa alte cateva zeci de discuri vinil sau CD-uri compilatii in care se regasesc melodii interpretate de distinsa artista.
Detalii pe: margaretapaslaru-legendasimit.****.****
___________________________________________________________________
Sursa: Jurnalul National 21 noiembrie 2010; autor Carmen Anghel-Dobre
O fantana nesecata de muzica buna
Margareta Pâslaru lansează albumul de autor „50 de ani de la primul disc” – „Lasă-mi, toamnă, pom
ii verzi” – sâmbătă, 20 noiembrie, de la ora 13:30, la Târgul de Carte Gaudeamus, la standul Casei de discuri Electrecord. Recenta compoziţie „Era o fântână” va deschide CD-ul de autor, iar artista a hotărât să cedeze drepturile de autor în beneficiul UNITER – campaniei „Artişti pentru Artişti”.
„De la primul disc din ebonită cu Nr. 3002 «Chemarea mării» – melodie compusă de George Grigoriu special pentru vocea mea – până la noul CD de autor «Lasă-mi, toamnă, pomii verzi», am avut o colaborare trainică cu tradiţionala «Casă de discuri Electrecord». Marii muzicieni-dirijori Teodor Cosma şi Alexandru Imre m-au îndrumat la începuturi, apoi directorii casei de discuri Nestor Gheorghiu, Teodor Cartis, Grigore Petreanu, Cornelia Andreescu, alături de care am trăit istoria muzicii de calitate, au adus multă bucurie melomanilor de toate vârstele.”
Experienţa primului disc i-a rămas întipărită în suflet. „Primul meu disc 3002 a apărut într-o copertă generală fără fotografie. Profit de împrejurare pentru a face un apel către bunicii şi părinţii cititorilor de azi, rugându-i să ne comunice prin intermediul Jurnalului Naţional dacă discul 3002 se mai găseşte cumva în podul casei.... Ar fi minunat să-l putem fotografia pentru a-l păstra în arhivă. Următorul tiraj, de data asta pe suport din vinil – EDC 275 -, la care s-au adăugat alte trei piese, avea pe fundal tabla neagră, amintind că era vorba despre o şcolăriţă. «Şi-n apa mării» – cum a rămas în memoria ascultătorilor, s-a înregistrat la Radio în 1959, apoi pe disc, în decembrie 1960. Iată ce scria (peste ani) primul compozitor atras de timbrul meu, cel care mi-a mai compus alte 30 de melodii, printre care muzica filmelor «Vacanţă la mare», «Tunelul» şi «Împuşcături pe portativ».
«Chemarea mării» («Şi-n apa mării») – muzica George Grigoriu; text Mircea Block. Compozitorul povestea în Super Magazin 1994 – În noaptea de Revelion ‘59-’60 se dă pe postul de radio de vreo şase, şapte ori. Pe 1 ianuarie ‘60 se cânta în Concert public, «pe viu», cu orchestra Radio dirijată de marele Sile Dinicu şi se transmite în direct la tv. Face tris. Lumea striga «toată de la început»... În 24 de ore se naşte un şlagăr mare şi o şi mai mare vedetă care în două luni ajunge un mit: Margareta Pâslaru şi cântecul ei «Chemarea mării» («În apa mării»)”
Compozitorul Elly Roman scria în prezentarea EDC 1217: „Intensitatea mării îşi găsea în glasul acestei copile de 15 ani rezonanţele cele mai adecvate: de aceea, «Chemarea mării» a devenit primul ei mare succes şi, în acelaşi timp, unul dintre marile şlagăre ale muzicii uşoare româneşti”.
În 1975, în revista Discul-Electrecord, Şasa Georgescu îşi amintea: „(..) Dar, după câteva zile, fata cânta pe micul ecran «Chemarea mării». O voce cu o culoare apar te se revarsă ca un torent sălbatec, chemând par că vântul şi valurile. Un timbru grav, matur, ce contrasta fla grant cu mutriţa de păpuşică a debutantei. După o săp tămână, puţinii – în acea epocă – posesori de tele vi zoare nu vorbeau decât despre şcolăriţa cu «apa mării de pe întregul litoral (...)». Iar în revista Flacăra, din decembrie 1961, Sanda Faur îi lua un interviu proaspetei vedete: – Dumneavoastră aţi imprimat deci discul care a bătut toate recordurile anului...
– Eu?
Da, discul 3002, cu piesa «Chemarea mării» pe una din feţe, a cunoscut cel mai mare tiraj în 1961: 
26.000 exemplare de la prima ediţie... nu ştiaţiĂ”.
Presa avea să urmărească avidă orice informaţie despre cariera Pâslăriţei: „Informaţia / 21 decembrie 1968: Margareta Pâslaru a primit «Discul de Aur»/ În cadrul «Săptămânii discului», la magazinul Muzica, Margaretei Pâslaru i s-a înmânat «Discul de aur» – premiu acordat de C.S.C.A. pentru interpretarea compoziţiilor româneşti. Anul acesta, o dată cu ultimul disc apărut pe luna decembrie, Margareta Pâslaru a întrunit un număr de 100 de melodii imprimate la Electrecord”.
Discul de Aur acordat de CSCA (Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă) a determinat invitaţia de a reprezenta Casa de discuri Electrecord la M.I.D.E.M – Cannes. (Doamna Margareta completează: totalul înregistrărilor Electrecord în prezent se ridică la 249 de piese. Separat, la radio, tv, turnee în ţară şi festivaluri internaţionale se adaugă cu aproximaţie alte 430 de melodii, contabilizate de fani).
CONTEMPORANUL – 1969 – „Întoarsă zilele acestea de la Cannes, unde a fost invitată la festivităţile Târgului internaţional al Discului (M.I.D.E.M.). Margareta Pâslaru a adus cu sine o nouă confirmare a harului şi tenacităţii sale artistice: trofeul M.I.D.E.M., acordat cântăreţilor celor mai populari, ale căror discuri au fost în mod constant cele mai solicitate. Pe estrada unde defilează de obicei marile vedete ale filmului, au putut fi de astă dată aplaudaţi «idolii» muzicii uşoare: Dalida, Mireille Mathieu, Amalia Rodriguez, Adriano Celentano, Udo Jurgens etc. Printre ei, şi Margareta Pâslaru. Reamintim că supertrofeul M.I.D.E.M. a fost acordat decanului de vârsta al şansonetei franceze, Maurice Chevalier, cu prilejul aniversării a 80 de ani (...)”.
De-a lungul vremi
i, artista a împrumutat unele dintre piesele sale colegelor de scenă. „Regretata Anda Călugăreanu mi-a cerut permisiunea de a cânta «Timpul» în Germania. Povestindu-mi despre succesul avut cu piesa mea, i-am oferit şi Păunitei Ionescu «Voroneţ» pe versurile Constanţei Buzea, iar Evei Kiss «Spune tu care ştii atât de multe» în spectacolul Teatrului Tănase. Într-un duet inedit – eu la pian, iar Corina Chiriac solistă – am prezentat «Despotici în uimire» tot pe versurile Constanţei Buzea la Sala Radio. De altfel, Corina mi-a mai interpretat cu aplomb şi compoziţia comică «Bâlbâitul», o piesă interzisă din pricina textului... deşi nu avea legătură cu şeful statului. În anii ‘90 i-am dăruit Angelei Similea piesa «Flăcări» pe care, cu multă sensibilitate, a înregistrat-o. Versurile regretatului Virgil Carianopol, în care m-am regăsit, au fost sursa inspiraţiei.”
Ajunşi la încununarea jumătăţii de veac pe discuri Electrecord, prin intermediul CD-ului de autor, începe o altă poveste. „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” – 1981 – inspirată de versurile marii noastre poete Ana Blandiana, rămâne cel mai longeviv şlagăr din repertoriul meu, fiind preluat de mulţi. În 2004, „Lasă-mi, toamnă”... intră în CLASAMENTUL MELODIILOR NEMURITOARE – votată în primele zece pe site-ul Jurnalului Naţional, aşa cum a apărut în Ediţia de Colecţie de luni, 25 octombrie. A fost foarte apreciată de cititorii Jurnalului Naţional, dovadă fiind miile de răspunsuri primite la provocarea „Alegeţi şlagărul secolului XX!”. Ne aşteptam la o reacţie din partea dvs., dar nu credeam că vom număra peste 5.000 de voturi!
Piesele apreciate de melomani au fost incluse şi ele pe CD-ul aniversar. „Timpul” (muzică şi text) 1972 a rezistat în Tele-Top şase săptămâni, iar „Dacă ai ghici” (muzică şi text) a devenit Melodia Anului 1973. Apoi „Diamant fermecat” 1981, cu text de Eugen Rotaru, a obţinut prin Tele-voting Premiul de popularitate – creaţie – în emisiunea „Şlagăre în devenire” realizată de Titus Munteanu. Noua compoziţie „Fericirea mult visată” (muzică şi text) 2010 s-a clasat pe locul secund la Radio – Top Românesc. Ascultând cele 24 de melodii, veţi descoperi o altă Margareta. Unele au
texte proprii, altele sunt izvorâte din versurile poeţilor consacraţi, la care se adaugă încă 12, din „potpuriul creaţiilor timpurii”. Din toate răzbat fărâme sufleteşti, dureri, bucurii, confesiuni, tristeţi sfâşiate de speranţă, explozii rebele, iubire purificată prin flacăra pasiunii, speranţă, rugăciune....”
Culegerea tipărită a unor compoziţii de pe acest album aniversar va fi lansată miercuri, 24 noiembrie, ora 13:30, la magazinul MUZICA, de pe Calea Victoriei. Aici, sesiunea de autografe va continua.
Pasiune
Noua piesă care deschide CD-ul de autor se nu meşte „Era o fântână”. „Versurile Elenei Farago m-au obsedat într-atât, încât mă pomeneam fredonând melodia primelor versuri. Sonorităţi orientale seculare aduse de turci, bulgari, tătari, convieţuind paşnic la noi, formea ză introducerea orchestrală; imagini dobrogene ari de mi-au apărut în pulberi spulberate de vânt, tra versate de fantoma fântânilor cu cumpănă. În video clipul imaginat de mine, aş filma imagini suprapuse, spiritele celor însetaţi, dezamăgiţi de «apa sălcie, şi caldă, şi rea, APA VIEŢII» prăbuşiţi înainte de a fi ajuns să soarbă apa vie din poves te”, încheie Margareta Pâslaru.
Comentarii:
Jeanina
Subscriu la tot ce s-a scris pana acum. Nu mai pot adauga decat ca Margareta este "apa vie" a sufletelor noastre... Cu cat bei, cu atata vrei mai mult... Pentru asta - si nu numai - o iubim. Ii multumim lui Dumnezeu pentru ca exista !
Simina
20 Noiembrie 2010
O zi de toamna-ncantatoare,
Cand Soarele-a urcat in zare
Putin timid, putin speriat...
Si dintr-o data ...s-a-naltat!
A fost surprins si tulburat
A stat acolo nemiscat
Cat Margareta , cu mult drag,
A primit oaspetii- n prag,
Si-a semnat fiece disc
Cu gandul la un artist,
Care muncind ...
valentin
Margareta, este "steaua" care ne lumineaza clipele si "fantana" la care ne ostoieste setea de frumos!
Veronica
Intre "primul disc din cariera sa si CD-ul aniversar", se afla cea mai frumoasa si adevarata poveste: iubirea neincetata a publicului pentru Margareta. Un public care a dat peste cap programul organizatorilor, care n-a mai asteptat ora de incepere a evenimentului si a venit cu mult mai devreme, blocand culoarul spre alte standuri, asteptand-o cu nerabdare, fredonand melodiile care i-au insotit prin ani, uitandu-se la ceas si "cautand-o" cu privirea in multime. Si timpul li se parea ca se scurge atat de greu in asteptarea Margaretei...fara sa vreau, auzeam cum Margareta le-a vrajit anii cu melodiile ei, cineva canta cand un vers din "Lasa-mi, toamna, pomii verzi" sau "Timpul", in alt grup, fosti colegi de liceu sau de scoala se bucurau ca se reintalnesc, recunoscand ca lansarea CD-urilor Margaretei ii "aduna" de prin marele Bucuresti, un public care atunci cand a vazut-o a inconjurat-o ca un zid cu toata fiinta si sentimentele lui de dor si admiratie. Si "zidul" era prea gros pentru a fi "strapuns" de cel care incerca sa se apropie de Margareta...nicicand nu mi s-a parut mai semnificativ titlul melodiei "Era o fantana" care deschide CD-ul de autor. Toti, asteptam sa ne vina randul sa "sorbim" momentul acela magic in care vom fi la cativa centimetri de ea (moment la care stiam ca doar printr-o minune vom ajunge), momentul acela care ne va ramane in suflet si-n minte pana la urmatoarea lansare. Din nefericire, pentru cei care asteptau, absolut nimeni, din cei care reusisera sa prinda un loc cat mai aproape de Margareta, nu iesea din cerc. Erau hotarati sa ramana langa ea! Toti aveau unul sau mai multe CD-uri in maini si chiar dupa ce primeau celebrul si mult doritul autograf, nu paraseau locul nestiind cat chin indurau cei care nu puteau nici macar sa o zareasca. Blitz-uri, tefoane, aparate foto, camere video, in maini care se impingeau cerandu-si scuze pentru a prinde un unghi cat mai bun , rugaminti "va rog, aplecati putin capul, vreau o fotografie cu Margareta" si hotararea aceea ferma de a sta pe loc si a nu parasi pozitia castigata, din partea tuturor, fie ca erau langa ea sau undeva la margine. Am crezut si am sperat ca venirea doamnei Elize Stan ma va ajuta sa inaintez cativa centimetri, ma "agatam" de gandul ca voi patrunde si eu intr-un loc cu mai multa vizibilitate cand va fi lasata sa treaca. M-am inselat amarnic...cu greu, i-a fost facut loc de trecere! Sperantele mele au prins aripi, cand am vazut-o pe doamna Ana Blandiana si mi-am zis "de data asta chiar voi reusi sa ma apropii de Margareta". Visul s-a spulberat repede, pentru ca hotararea aceea de a sta pe pozitie era de neclintit! Si doamnei Blandiana, i-au facut loc cat sa se strecoare. Vazand ca domnul Andrei Partos nu reuseste sa treaca de multime, mi-am spus ca nu mai am nicio sansa. Am indraznit iar sa sper, zarind-o pe Giulia Jianu, care venise ca si ceilalti, pentru a-i adresa si ea cateva cuvinte Margaretei. Acum insa, nu mai puteam sa plec, pentru ca in spatele meu erau altii care nu slabeau stransoare si nu te lasau sa te mai misti deloc. Doamnele Cornelia Andreescu, Elize Stan, Ana Blandiana si Giulia, au rostit cuvintele pe care noi, cei stransi acolo, i le vom spune mereu Margaretei: "Margareta, te iubim!" Am plecat, cu fericirea de a fi reusit sa iau cateva CD-uri pentru cei care-i indragesc compozitiile si care vroiau sa aiba acasa, spre ascultare, deja fredonata melodie "Era o fantana". Multumesc, autoarei, pentru articol si pentru posibilitatea de a-mi exprima cateva ganduri de la minunatul timp trait ieri aproape de cea pe care ne-o dorim intr-un turneu prin tara si cu popasuri prin sufletul nostru!
Svetlana
Lansarea CD-ului de autor al Margaretei Paslaru a fost cu adevarat un eveniment.Am avut bucuria sa-i fiu alaturi impreuna cu alti admiratori veniti din diferite orase (Giurgiu, Craiova, Galati, Braila).Datorita nerabdarii celor prezenti de a avea cat mai repede noul CD al legendarei artiste, sesiunea de autografe a inceput cu mult inaintea lansarii oficiale.Sute de persoane au tinut sa fie prezente si sa-i daruiasca o floare sau un cuvant spus din inima.Printre personalitati i-am recunoscut pe ambasadorul SUA la Bucuresti cu sotia.Despre marea artista au vorbit poeta Ana Blandiana, producatoarea TV Elise Stan, tanara interpreta Iulia Jianu si directoarea Electrecord, Cornelia Andreescu,care i-a oferit sarbatoritei trofeul creat special pentru acest eveniment: “Artistei Margareta Paslaru 50 de ani de la prima aparitie discografica Electrecord, nov. 2010”. A fost inca o sarbatoare oferita de “mitul muzicii usoare romanesti” asa cu a numit-o comozitorul George Grigoriu pe distinsa artista
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/margareta-paslaru-50-de-ani-de-la-primul-album-560266.html
duminică, 28 noiembrie 2010
Formula AS: Margareta Paslaru - Un traseu sentimental, cu valoare istorica - 50 de ani de la primul disc
Sursa: Formula AS /Numarul 945_19-26.11.2010 / autor Ines Hristea
"Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta uriasa bucurie"
- Ne reintalnim c
u ocazia unui eveniment special din cariera dumneavoastra: lansarea albumului "Lasa-mi, toamna pomii verzi", care celebreaza implinirea a 50 de ani de la aparitia primului disc Margareta Paslaru. O veritabila sarbatoare a muzicii romanesti...
- Intr-adevar, o jumatate de secol de muzica mi s-a parut a fi un moment care merita sa fie marcat. Intrebandu-ma ce repertoriu ar fi mai potrivit sa aleg pentru acest proiect, am facut o trecere prin toate materialele lansate anterior. Si-atunci mi-a venit ideea ca noul album sa fie unul de autor, cu melodii compuse in exclusivitate de mine. Asta, mai ales in conditiile in care, pe cei 65 de compozitori care mi-au incredintat de-a lungul anilor piese, i-am sarbatorit in 2008 la Uniunea Compozitorilor, la aniversarea debutului meu muzical. Cu discul acesta veti descoperi o alta Margareta.
- Cum ati realizat selectia pieselor? Sunteti o compozitoare si o interpreta prolifica. Numai la o numaratoare fugitiva, eu am descoperit peste 40 de melodii care va apartin.
- Da, sunt cam 70 inregistrate, dar mai am si multe altele cu care nu am apucat sa intru in studio. Selectia am facut-o insa pe criterii tehnice. Au fost multe melodii care au avut un mare succes la vremea lor, dar care nu erau compatibile cu sistemul digital. Desigur, sunetul a fost filtrat cat s-a putut de mult, insa eu am tinut in mod deosebit sa pastrez parfumul acelor ani, asa ca n-am incurajat remix-urile. Majoritatea oamenilor isi doresc sa regaseasca atmosfera
acelor perioade, asociaza fiecare melodie cu cate un eveniment din viata lor. Mi s-a spus de multe ori: "Stiti, melodia asta se canta in perioada cand mi-am cunoscut sotul" sau "Copilul meu s-a nascut cand la radio se canta melodia asta." Am remarcat din experientele colegilor mei care si-au remixat piesele ca aceasta "innoire de garderoba" ii deranjeaza pe unii admiratori. Oamenii se identifica emotional cu melodiilenoastre vechi numai atunci cand sonorizarea este pastrata cu fidelitate. Discul acesta este, in fond, si o calatorie in timp, e un traseu sentimental, cu valoare, sa spunem, istorica.
- Ati fost o interpreta adorata de ascultatori. Totusi, v-ati incercat puterile si in domeniul compozitiei si al textelor. De ce?
- Eu am compus din necesitate, o necesitate interioara. Compozitiile mele sunt izbucniri de sentimente, emotii, framantari, nemultumiri sau porniri rebele. Familia de artisti din care provin - bunicul meu a fost sculptorul Ion Dimitriu-Barlad - s-a ocupat indeaproape de educatia mea si mi-a oferit in copilarie, printre altele, si lectii de pian, cu doamna Lia Romascu. La orele dansei, pe langa arpegii, game si alte studii pe care le faceam, exista un curs in cadrul caruia ni se dadeau niste mici exercitii componistice: improvizatii pe o tema data. Iar de cele mai multe ori, tema era Mozart. Muzica lui spumoasa si dantelata era mai potrivita pentru incepatori. Acele exercitii mi-au servit in anii care-au urmat, mi-au imprimat o usurinta in a compune. In ceea ce priveste textele melodiilor... exprimam tot 
ceea ce gandeam si simteam. Ulterior, incepand sa calatoresc mult prin tara datorita turneelor, am descoperit savoarea volumelor de poezie citite cu nesat in tren, in autobuz sau in pauzele dintre spectacole. Si azi, volumele acelea poarta insemnele iubirii mele: tot felul de adnotari si sublinieri. Tin minte ca matusa mea se supara grozav cand ma vedea "insemnand" paginile, imi spunea ca "nu se face asa ceva", dar aceea era modalitatea mea de a ma apropia de continutul lor. Citeam mereu si ma trezeam chiar si noptile, ma duceam pe intuneric la raftul din biblioteca unde stiam ca se gaseste volumul X si reciteam poezia care ma obseda. Si, dintr-o data, in minte imi izbucnea o frantura de melodie. Asa s-a nascut si "Lasa-mi, toamna pomii verzi", cel mai longeviv slagar pe care l-am cantat, inspirat de versurile Anei Blandiana. Eram in turneu, in culise, la un spectacol, cand am fredonat fraza muzicala de la refren. Mi-am facut cateva notite frugale, apoi, intoarsa acasa, m-am asezat la pian si-am definitivat melodia... La drept vorbind, dupa ce-am descoperit gustul pentru versurile altora, mi-am dat seama ca ma regaseam in ele, ca exprimau ceea ce, de foarte multe ori, in epoca nu era permis. Asa se face ca au fost destule cantece care mi-au fost respinse de comisia de selectie. Tin minte, de pilda, ca pentru melodia "Mai bine soarta lui Sisif", pe versurile lui Ion Horea, am cerut chiar o audienta in care solicitam, practic, motivul respingerii. Tineam enorm la piesa respectiva si ma durea s-o inchid intr-un sertar. Plus ca, in fond, volumul in care gasisem poezia, "Maslinul lui Platon", il cumparasem dintr-o librarie, nu era ceva interzis. Stiti ce raspuns am primit? "Tovarasa Paslaru, vedeti dumneavoastra, putini sunt cei care citesc poezii, dar toata lumea asculta radio". Am ramas fara replica. Pana la urma, melodia a intrat, totusi, pe disc, dar tarziu, spre sfarsitul anilor '70. In orice caz, eu am ramas fidela versurilor cu miez. Si pe albumul acesta, am trei melodii noi, compozitiile maturitatii.
Ia strabunicii
- Lansarea de album despre care vorbim mai reprezinta o aniversare: 40+1 de ani de la gala MIDEM, momentul cand la Cannes v-a fost decernat Discul de Marmura. Acela a fost un punct de mare semnificatie in traiectoria dumneavoastra artistica.
- Intr-adevar. In 1968 am primit Discul de Aur pentru recordul de vanzari constante. Motiv pentru care, in 1969, am fost invitata la gala MIDEM (n. red. MIDEM - "Targul Discurilor si Partiturilor Muzicale"), de la Cannes, unde veneau castigatorii discurilor de aur din anul precedent. Aceea era a treia editie. A fost un moment senzational, fiindca era prima mea iesire in Vest, eram prima solista de muzica usoara din Romania invitata la acest eveniment, dar, mai cu seama, pentru ca in seara aceea magica, pe scena s-a creat o aliniere de personalitati unice, pe care nu am mai regasit-o niciodata: Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzeie, Muslim Magomaev, Patty Bravo, Jaffa Jarkoni, Juan Manuel Serrat, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens si Adriano Celentano. Nu existau premiile 1, 2 sau 3, ci toata lumea primea cate un trofeu egal ca valoare. Singurul super-trofeu i-a fost decernat lui Maurice Chevalier, care implinise 80 de ani. Monstrul sacru Chevalier a venit si ne-a felicitat pe fiecare la rand. Ca atare, in seara aceea, ca orice admirator infocat, n-am vrut sa ma mai spal pe mana pe care mi-o stransese "Colosul". (rade) Si-au mai fost doua intamplari nostime la Cannes. Prima s-a petrecut chiar pe scena. Prezentatorul trebuie sa ma anunte, asa ca incepe: "Si acum, din Romania, domnisoara Marguerite...". Si se opreste. Mai incearca o data, se opreste in acelasi punct si-l pufneste rasul. Dupa alte cateva clipe, in care nimeni nu intelegea ce se intampla, maestrul de ceremonii zice: "In sfarsit, domnisoara Marguerite... Pisslarue." Toata sala a izbucnit in hohote de ras. (Pentru cei care nu cunosc limba franceza, felul in care prezentatorul mi-a pronuntat numele s-ar putea traduce prin "urineaza pe strada". (rade)) Dupa iesirea din scena, domnul cu pricina a venit la mine in culise ca sa-si ceara scuze, dar m-a sfatuit sa-mi schimb ortografia numelui, astfel incat sa iasa "passelarue", adica "trece/traverseaza strada". Ceea ce chiar am si facut. Al doilea episod amuzant a fost la petrecerea de dupa gala. La posibilitatile noastre de atunci, nu puteam concura cu 
blanurile si diamantele doamnelor din Vest si, oricum, inca o rochie din matase, oricat de splendida ar fi fost, n-ar mai fi facut nici o impresie. Prin urmare, am decis sa ma imbrac cu ceva traditional romanesc, si-am luat una din iile pe care le aveam de la strabunica. Cand am ajuns la petrecere, numai ce-am intrat in incapere, ca apare Dalida si se indreapta direct spre mine. Cand a ajuns in fata mea, primul lucru pe care mi l-a spus a fost: "De unde ai bluza asta? Ca eu am douasprezece!". I-am explicat ca sunt din Romania si ca acela e un element de port traditional. Pentru ea, coincidenta a fost hazlie, fiindca desi nu erau de aceeasi culoare, bluzele amandurora erau tot ii, asa ca am fost foarte fotografiate. Si azi stiti ce catastrofa e considerat momentul in care doua vedete vin imbracate la un eveniment in acelasi vesmant. Oricum, de atunci, la toate iesirile in strainatate, eu aveam grija sa-mi adaug in vestimentatie un element folcloric: ba combinam iile cu pantalon si un lant decorativ, cum se purta atunci, sau cu vreo fusta, ba imbracam o vestuta taraneasca, ba ma accesorizam cu o traistuta cusuta de mana. Elementele acestea inedite, in mod automat, atrageau atentia, imi ofereau posibilitatea sa vorbesc despre Romania si aveau si avantajul ca spargeau gheata in cercurile formate din persoane pe care abia atunci le intalneam pentru prima data.
- Sunteti emotionata la gandul lansarii noului disc?
- Sigur! Cum sa nu fiu? Discul acesta este pentru mine ca un premiu care oglindeste diamantele trudei, aurul respectului si platina valorii. Si-apoi, simplul fapt ca traiesc sa povestesc... despre toate acestea si ca intalnirea noastra nu m-a prins crosetand la gura sobei, ci in plina energie artistica, mi se pare fantastic. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta uriasa bucurie! Stiti, in unele momente, chiar am impresia ca vorbesc despre altcineva, nu despre mine. Intervine un soi de dedublare. E straniu! (rade)
- Mi-ati ridicat mingea la fileu, spunandu-mi ca nu stati sa crosetati la gura sobei. Cum arata viata dumneavoastra de acum?
- Sunt intr-o perioada minunata, in plina energie creatoare, sunt intr-o reala efervescenta artistica: am idei, compun, scriu t
exte, lucrez mult... Pasiunea mea pentru muzica a ramas nealterata. Dar ceea ce ma intereseaza este calitatea, nu cantitatea. Arta nu se face la kilogram. Multumesc Cerului pentru aceasta chemare, pentru aceasta vocatie pe care o cizelez mereu. In rest, particip in continuare la diverse actiuni umanitar-caritabile. Proiectul meu de suflet, "Banca de alimente", realizat cu sprijinul Crucii Rosii, sub conducerea doamnei Mihaela Geoana, a implinit un an. Un an in care s-au colectat si s-au distribuit 200 de tone de alimente. Multumita partenerilor nostri, generozitatii romanilor si celor 5000 de voluntari din tara, nevoiasii primesc pachete cu alimente, chiar la ei acasa. In aceeasi logica a sufletului si a inimii se inscriu si "rundele" de povesti pe care le fac la bolnaviorii de la spitalul Grigore Alexandrescu. Merg la sectia de ortopedie, la copilasii imobilizati la pat si le citesc. Ceea ce-mi doresc este sa le abat gandul, fie si pentru cateva minute, de la dureri, de la frica. De cate ori plec din salon le spun: "Data viitoare sa nu va mai gasesc aici. Sper sa nu ne mai intalnim. Decat in afara spitalului". Acum, din cauza pregatirilor in vederea lansarii albumului, am facut o mica pauza, dar de Mos Nicolae acolo o sa fiu. Crucea Rosie ma va ajuta si-n acest an sa-i bucur pe copii nu doar cu povesti, dar si cu alte cadouri.
Roadele toamnei
- O viata plina...
- Da, si mai ales toamnele. Toamna este cel mai bogat anotimp din punct de vedere profesional. Iubesc toamna: ma simt plina de energie luminoasa si culeg roadele intregului an de munca. Toamna, coloritul naturii ma inspira, lumina e blanda si scade, ceata ma invaluie in dulci visari, iar ploaia imi picura stropi de energii vitale. In decembrie, in sc
himb, simt nevoia, din cand in cand, si de momente mai linistite. Pe noptiera ma asteapta carti noi, iar, cu gandul la sotul meu, analizez, cumva, propriul sentiment de durere, citind ampla lucrare semnata de Mircea Mihaies, "Despre doliu". In tot acest timp, nu ma indepartez nici de muzica. Muzica pre-clasica ma relaxeaza in momentele tensionate. De-altfel, Telemann, Bach, Corelli si Vivaldi mi-au slujit si la ilustrarea emisiunilor culturale pe care le-am regizat si produs peste Ocean. Pentru aceste emisiuni, cat si pentru proiectul "1 Iunie - Ziua Internationala a Copiilor", am fost onorata, in 2002, cu premiul "Women of Excellence".
- Muzica e o constanta in viata dumneavoastra. Stiu ca sustineti si o rubrica, "Margareta prezinta pe...", in emisiunea "Radioul de sambata seara", de la postul Radio Romania Actualitati.
- Acum un an de zile, intervievata fiind de Pompilius Onofrei, realizatorul emisiunii, mi-am exprimat dorinta de a-i sustine pe tinerii cu-adevarat talentati, despre care stiam ca exista, de la festivalurile muzicale din tara, in juriile carora ma aflasem. Asa a venit ideea acestei rubrici permanente. Si ma bucur sa spun ca nu duc lipsa de "material". Exista multi tineri romani extrem de dotati din punct de vedere muzical, care insa nu sunt cunoscuti publicului, desi castiga premii peste premii. Scopul meu este, asadar, acela de a-i face mai vizibili, de a le deschide o cale spre afirmare.
- Doamna, stiu ca sunteti o persoana care tine foarte mult la intimitatea familiei, dar va rog totusi sa vo
rbim putin si despre nepotelul dumneavoastra.
- Sunt foarte mandra ca am un nepotel foarte dragalas care tocmai a implinit 3 luni. Il cheama Luca. Am fost la el asta-vara, ne-am jucat impreuna... Se pare ca rezoneaza intr-un fel deosebit la sunetul glasului meu: de fiecare data cand ma aude, se opreste din ce face si ma priveste cu interes si chiar cu mirare. E un copilas foarte vesel... O mare bucurie!
- Dar lumea dimprejur cum o vedeti? Traim vremuri grele...
- In general, ma feresc de concluzii, fiindca o concluzie inchide, or eu vreau sa las mereu portile deschise. In momentele dificile, refugiul nostru poate fi arta, muzica, o carte buna, o rugaciune...
Platina cu straluciri de diamant!
14.12.2010, 19:58Veronica Duduleanu
Margareta, este raritate, maiestrie, rafinament, unicitate, incantare! Margareta, este un Univers de Frumos in stare pura! Margareta, este emotie si sentiment simtite in adancul inimii, atunci cand o asculti! Nu doar cantand...Margareta, este si o artista a cuvantului rostit! Am citit de cateva ori interviul dumneavoastra, pentru care va multumesc! Ne-ati facut un dar pe care-l asteptam si de care ne bucuram enorm!!! Cuvintele ei, ma intorc la copilarie, la cele mai frumoase clipe ale vietii! Sa o "asculti" povestind...e fermecator!
======================================
"Sunt ocupată cu activităţi artistice din care derivă acţiuni cu finalitate umanitară. Muzica rămâne o permanenţă a existenţei mele. În această săptămână mixăm compoziţiile cu texte proprii, alături de muzica inspirată de versurile poeţilor, în vederea sărbătoririi a 50 de ani de la primul meu disc Electrecord. Împreună cu echipa Casei de Discuri condusă de Cornelia Andreescu, selecţionăm piesele cu Mioara Panaite, avându-l pe Teodor Isaru la pupitrul tehnic.
Vor fi incluse şi noile înregistrări «Era o fântână», «Iubindu-te», «Fericirea mult visată», votată pe locul II în Top românesc Radio - Aprilie 2010. Melodia pe care am compus-o peste Ocean, inspirată de rugăciunea «Tatăl nostru», pioasă recunoştinţă pentru harul dăruit, va încheia simbolic lista celor 24 de titluri. Voi orienta drepturile de autor către campania «Artişti pentru Artişti» la UNITER, împreună cu Lucian Năstase, artistul fotograf care oferă coperta acestui CD de autor, tot în beneficiul campaniei menţionate.
Privind în urmă şi înainte, văd un destin artistic generos, dăruit semenilor care au răspuns, însutit, pasiunii şi iubirii mele. Faptul că pot fi utilă şi tinerilor adaugă o nouă dinamică. Prin rubrica permanentă «Margareta prezintă pe...» din cadrul emisiunii «Radioul de sâmbătă seară», încurajez talente autentice din domeniul muzicii pop, al folclorului şi al interpreţilor de muzică clasică. Fiecare artist creează o treaptă care serveşte la urcuşul noilor talente.
Merită evidenţiat ajutorul celor 5.000 de voluntari ai Crucii Roşii Române implicaţi în programul «Banca de alimente», proiectul meu de suflet. S-au strâns 137 de tone- până în luna mai - produse de care s-au bucurat 10.000 de familii. Prin generozitatea populaţiei - căreia îi mulţumim din suflet -, serviciul oferit la domiciliu continuă să vină în sprijinul nevoiaşilor şi în această perioadă critică. Pentru a descuraja abandonul şcolar, recent am filmat şi în cadrul altei campanii, una educativă, «Şcoala te face mare».
Pentru mine, o zi pierdută ar putea fi aceea în care nu citesc o poezie sau nu ajung la pian. Cât despre evenimentul pe care l-am tot aşteptat, va avea loc în curând...Voi fi bunica unui băieţel. Nu aş mânia Cerul, amintind numai trei momente fericite din viaţă, când am adunat 52 de ani de meserie fructuoasă, fiica noastră Ana Maria este realizată, iar marea iubire a durat 38 de ani, până la ultima suflare...
Ca în fiecare an îi felicit pe colegii născuţi în aceeaşi zi de 9 iulie, Angela, Mirabela şi Daniel, dorindu-le sănătate şi împlinirile dorite. Dacă m-aţi fi întrebat ce ar trebui făcut pentru a ne îmbunătăţi viaţa de zi cu zi, v-aş fi răspuns: Văzând ce-i în jurul nostru, să contribuim fiecare după puterile noastre, cu o faptă bună."
==========================================
BEST Magazine - nr. 5; (iunie/iulie 2009) - Interviu cu Margareta Paslaru
De Mireille Astrid Popa (fragment)
“Cultura este refugiul salvator. Prin actiuni cultural-educative depasim dificultatile!”
Best Magazine: Ce inseamna fericirea pentru dumneavoastra?
Margareta Paslaru: Libertatea de gandire si infaptuirea ei.
Best Magazine: Ati sarbatorit anul trecut 50 de ani de cariera. Ce semnificatie au pentru dumneavoastra acesti ani?
Margareta Paslaru: O ardere continua! Faptul ca publicul meu imi apreciaza arta, daruirea si pasiunea, imi da satisfactia lucrului bine facut. Abordarea multiplelor activitati artistice de la muzica la film, teatru si folclor, compozitii si texte proprii, crearea costumelor si regie de televiziune au satisfacut pe rand exigenta crescanda a mai multor generatii de spectatori. Incepe un nou capitol in viata mea, acela in care imi impartasesc experienta tinetilor dotati.
Best Magazine: Romania trece de ceva timp printr-o criza economica. In ce masura va afecteaza pe dumneavoastra, ca artista, aceasta criza?
Margareta Paslaru: Cultura este refugiul salvator; prin actiuni cultural-educative depasim dificultatile. In ceea ce ma priveste, ca urmare a epuizarii recentului CD “Bucuria de a canta”, Fundatia Radio si Serviciul Patrimoniu au scos un nou tiraj cu sprijinul doamnei Carmen Petcu si EximBank. Atat la magazinele de specialitate din Bucuresti, cat si prin caravana Targului de carte Gaudeamus la Craiova si Cluj-Napoca, unde am fost invitata, am oferit autografe pe sute de CD-uri.
Best Magazine: Care sunt calitatile dumneavoastra?
Margareta Paslaru: Totul este relativ in meseria noastra, una si aceeasi creatie starneste si aprecieri si critici. Publicul alege calitatile artistului.
Best Magazine: Dar defectele (daca aveti)?
Margareta Paslaru: Da, am defecte, asa ca fiecare: perseverenta, perfectionism si punctualitate.
Best Magazine: Aveti ceva sa le reprosati oamenilor?
Margareta Paslaru: Violenta sub toate formele degradeaza fiinta umana. Opriti, va rog, maltratarea copiilor, a batranilor si a femeilor; nu mai chinuiti animalele! Brutalitatea unora intrece cruzimea fiarelor.
Best Magazine: Cum este viata unui artist?
Margareta Paslaru: Din punctul meu de vedere, traiesc o continua metamorfoza. Artistul este in continua devenire, creaza, studiaza, este un lucru in progres, gaseste solutii prin care isi perfectioneaza mestesugul, fara oprire.
Best Magazine: Care sunt mesajele pe care le transmiteti prin arta dumneavoastra?
Margareta Paslaru: Eu transmit emotii la voltaj maxim, din care fiecare isi alege mesajul.
Best Magazine: Ce inseamna luxul pentru dumneavoastra?
Margareta Paslaru: Prefer simplitatea elegantei. Luxul ostentativ raneste bunul simt.
Best Magazine: Va place sa calatoriti? Daca da, unde anume?
Margareta Paslaru: Fiind invitata la festivaluri internationale, emisiuni de televiziune sau in turnee prin Europa, Asia, America , am imbinat indatoririle profesionale cu placerea vizitatorului.
Best Magazine: Ce loc v-a placut in mod special si de ce?
Margareta Paslaru: Fiecare tara are farmecul ei, arhitectura interesanta, muzee fascinante, oameni inteligenti creatori de frumos.
Best Magazine: Aveti carnet de conducere?
Margareta Paslaru: Desigur, conduc, dar pentru moment taxiul rezolva problema parcajului.
Best Magazine: Care este parfumul dumneavoastra favorit?
Margareta Paslaru: Depinde de starea momentului, prefer parfumuri discrete.
Best Magazine: E sambata seara si va pregatiti sa iesiti in oras cu prietenii. Ce alegeti: club, galagie, aglomeratie sau bar, muzica in surdina, bere si polemica pana dimineata?
Margareta Paslaru: Sambata seara, daca nu am spectacol ma relaxez citind, cantand la pian sau urmarind TVR Cultural, canalul meu preferat. Daca vremea este buna ies in parcul Herastrau unde am plantat un platan, pentru a contribui si eu la primenirea plamanilor orasului.
Best Magazine: Faceti parte din categoria vedetelor care isi cumpara hainele din strainatate sau preferati mall-urile bucurestene?
Margareta Paslaru: Indiferent de unde imi procur imbracamintea, o transform, o adaptez stilului meu, facand-o de nerecunoscut.
Best Magazine: In plan musical, la ce lucrati?
Margareta Paslaru: Am incheiat Gala UNITER, unde am interpretat un bocet in memoria actorilor disparuti, iar in momentul de fata ma pregatesc pentru Gala UNICEF unde voi interpreta compozitia proprie “Bucuria de a canta” impreuna cu grupul Allegretto condus de Adriana Codreanu. Scriu texte, atat pentru mine cat si pentru Ovidiu Lipan Tandarica; am inregistrat “Balerina”, dupa ce “Tango Toledo ” a fost piesa votata de admiratori la Top Radio Romania Actualitati. La sarbatorirea a 75 de ani, compozitorul Jolt Kerestely mi-a incredintat o prima auditie “El te asteapta”, pe care am cantat-o la marele sau spectacol aniversar, la Sala Palatului, care a avut loc pe 25 mai. Voi fi si in juriul de preselectie al festivalului “Mamaia Copiilor” organizat de compozitorul Aurel Manolache.
Best Magazine: Ce concerte pregatiti?
Margareta Paslaru: Repetitiile cu Dan Dimitriu si Bitu Falticineanu sunt in toi. Stela Popescu m-a invitat in spectacolul ei aniversar alaturi de Alexandru Arsinel – “Aplauze, aplauze”, care va avea loc la Tatrul Tanase, inaugurand deschiderea salii din Calea Victoriei. Ca de obicei, activitatile mele artistice depasesc sfera muzicala. Dupa succesul campaniei nationale “CITESTE”, am avut sansa de a reveni la actorie, inregistrand povesti de Hans Christian Andersen pe CD la Curtea Veche; este o lansare-premiera la care invit parinti si bunici pentru a face cadou copiilor si nepotilor “Basme fermecate”.
---------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu