Margareta Paslaru inconjurata de florile admiratorilor

 Va multumesc pentru minunatele buchete de flori primite la lansarea albumului aniversar 

TIMPUL NU MOARE ''65 de ani in showbiz'' la Magazinul Muzica

In imagine autorul fotografiei Sorin Stana

Top romanesc: „Timpul nu moare” cu artiști ca MARGARETA PÂSLARU

Sursa: topromanesc.ro, 17.04.2023, autor Ioana Matfeev

 

„Timpul nu moare” cu artiști ca MARGARETA PÂSLARU

… ascult și în timp ce muzica răzbate din difuzor mintea schițează desene, unele în creion, pur și simplu. Pe altele apuc să le colorez intens. Pe unele le termin, pe altele abia le încep, lăsându-le neterminate parcă știind că așa am vrut de la început…  cam așa am simțit eu, ascultând cele 19 melodii de pe proaspătul album al cunoscutei, marii artiste MARGARETA PÂSLARU.  Ea însăși o sursă de inspirație pentru artiștii de azi, grație devotamentului și dăruirii permanente în slujba muzicii, a voluntariatului și a atâtor „poeme” pentru VIAȚĂ; aș întreba-o nevinovat, dar sincer, în clipa asta: ce putere o împinge să compună nesfârșit, ce lumi de aici și nevăzute îi dau atâta imaginație, atâta forță în inspirație. Rămân cu întrebarea până la prima ocazie de a primi răspuns. Sau poate că ascultând albumul nou l-am găsit în notele apăsate cu degetele pe clapele unui pian, dansând cu ele în coardele unei chitare…

Ce știu sigur e că ajungi la longevitatea artistei doar prin perseverență, prin răbdare, prin eleganță în miscare, în cântec, în vorbă, prin bun simț, printr-o lumină pe care o aprinzi mereu în sufletul celor care te așteaptă. Și, dincolo de asta, mai mult decât toate la un loc, printr-o serie de particularități ce țin de fiecare artist în parte.  În muzică reziști TIMPULUI care nu, nu moare, căci e liber să zboare – cum rafinat spune artista într-un cântec lansat anul trecut, regăsit pe albumul lansat – prin felii de personalitate oferite generos publicului cu fiecare spectacol, cu fiecare album lansat, cu fiecare întâlnire muzicală pe care o ai.

Spectatorul, avid de muzică, cu dor de ARTIȘTI și dornic de a da „palme”, simte, vrea să simtă, să audă, să râdă, să cânte o dată cu tine, să fie, SĂ REȚINĂ… o voce, un vers, un ritm, o combinație de sunete percepută lejer de o ureche fină, nu neapărat autorizată. Margareta, marea noastră artistă, a dat demult proba umilelor mele vorbe, dar țin să le repet, pentru că este, nu doar o extraordinară voce (timbrul ei grav, cald), un compozitor când jucăuș, când profund, ci poate (fără poate) cel mai versatil artist indiferent de timpul în care o situăm: acum, când tânăra generație își expune la rându-i propriile desene muzicale, atunci când ai ei din generație își cântau cu săli arhipline și cozi imense pentru autograf și flori muzicile … Știe Margareta să cânte și un refren popular, și o melodie cu influențe jazz, și muzica ușoară autentică unde e și a fost as. Și tot așa..

Așa e și cu proaspătul album „Timpul nu moare” realizat în beneficiul programului „Ambulanța pentru monumente”. 19 feluri de o privi. Acum, atunci. Piese noi compuse chiar și anul acesta („Acum, respiră!”, „Castaniete”, „Blue, blue, blue, blues”, „Personaje pe străzi – Fapte” sau „Neastămpăr”), piese pe care le știam, ascultător de Radio România fiind („Era o fântână”, „Cu haina pe umeri” – superbă poveste de dragoste -, „Ce suflet trist” (versuri Mihai Eminescu) – difuzate la „Top Românesc”, bine poziționate de ascultători sau în emisiunile domnului Titus Andrei). Nu mai spun de evergreenurile „Diamant fermecat”, „Lasă-mi toamnă pomii verzi” ori folclor: „Cântec din Oaș”, „Bade, pălărie nouă”, „S-ar găti badea de nuntă” ori „Nu-i bai” – toate scot în relief vocea, timbrul special al Margaretei. Niciuna nu sună la fel, fiecare te surprinde cu ceva.  Compune delicat, atent, îngrijit. Ba chiar, uneori imaginația purtată de acordurile melodiilor te trimite în decorul unui film („Personaje pe străzi – Fapte”), te surprinde melosul jucăuș cum e, de pildă, la piesa „Neastâmpăr” sau profunda poveste de dragoste „Cu haina pe umeri” (Dincolo de moarte / Nimic nu ne desparte./Cu haina pe umeri/Ușor te legănai și îmi plăceai”). Ești marcat, să spun așa, de nuanța vocii pe care o ia artista interpretând melodia dedicată actorului Horațiu Mălăiele. Piesa intitulată „Tehomir” după satul acestuia dintre Târgu Jiu și Turnu Severin, care în limba slavonă înseamnă linișite și pace…

Piesele noului album transmit fiecare în parte sau toate la un loc DRAGOSTE ceea ce artista a oferit, fără limite și necondiționat, de când s-a lansat, frânturi de povești sperate,  cumva „furate” sau nu, mai bine spun, inspirându-se din alte vieți ori trăite de propria ei ființă, lecții pentru noi toți („Acum, respiră!”) și realități („Blue, blue, blue blues”) de jur împrejurul nostru…

Lansarea acestui album înseamnă pentru artistă 65 de ani de activitate neîntreruptă. O viață de om. Un exemplu, un model pentru noii artiști. O lecție despre reușita adevărată ca ARTIST.  Asta ne oferă Margareta de la debutul ei  într-un perfect perpetuum mobile prin  muzică,  teatru,  film, compoziție, folclor devenind firesc, fără forțări și obligații, fără exercițiile promovării online de azi, „un mit al muzicii noastre”, cum a numit-o și marele compozitor George Grigoriu.

Mai fac o precizare. Albumul  susţine şi o cauză nobilă. Toate încasările din vânzările de albume, precum şi din drepturile de autor vor fi direcţionate către Ambulanţa Monumentelor, un proiect non-profit care sprijină protejarea patrimoniului imobil din România. Organizaţia „Monumentum” lucrează pentru a securiza şi conserva obiective importante de patrimoniu care se află într-o stare avansată de degradare sau pre-colaps.  Chapeau, Margareta!