BRANDUL "MARGARETA"
Rochiile cântăreţei stârneau invidie la fiecare apariţie. De aceea i-ar fi fost foarte uşor, poate că nu în America, dar cu siguranţă în România, să deschidă o casă de modă. Dar a preferat "lucrul în galerii de artă şi apoi în televiziune, producând şi regizând minidocumentare, programe artistic-educative, emisiuni în sprijinul organizaţiilor umanitare.
Revenind la îmbrăcămintea despre care aţi pomenit, ea punea în valoare piesa, servea momentul artistic.
Unii au declarat că am rămas «o firmă» prin realizări pe multiple planuri, prin faptul că am deschis drumuri noi colegilor de breaslă, inspirându-i. Eu cred că fiecare artist creează o treaptă care serveşte la urcuşul noilor talente."
Mai trebuie spus că brandul "Margareta" nu a fost întotdeauna unul fericit. În pofida a ceea ce s-a crezut atât timp, cenzura a funcţionat şi în cazul artistei, despre care se spunea că are toate porţile deschise. De multe ori imprima piese noi, cu vestimentaţie deosebită, cu scenografie modernă şi decoruri îndrăzneţe şi aştepta în zadar difuzarea pe post.
Cel mai rău era când se întâmpla la revelioane, atunci când toată familia stătea cu ochii pe micul ecran pentru un cântec scos în ultima secundă la montaj.
"Visam lucruri atât de imposibile la vremea aceea, încât am îndrăznit mai mult decât mi s-a permis. Şi, de multe ori, rezultatul nu era cel aşteptat. Ce făceam în asemenea situaţii? Trăgeam un plâns bun, îmi ştergeam ochii de lacrimi şi o luam de la capăt!"
Ascultându-i răspunsurile, ai impresia că existenţa i-a fost un şir de minunate şi fericite momente. Şi cu toate acestea...
De ce se teme cel mai tare în viaţă? "În general nu îmi este frică, eu îmi văd de arta mea. De succes mă tem uneori, fiindcă stârneşte invidii şi răutăţi."
Şi, totuşi, relaţiile cu partenerii de scenă au fost dintotdeauna excelente. Voica, Similea, Dauer, Chiriac? "Le apreciez pe toate şi mă stimulează ori de câte ori apărem împreună. Ştiţi care e frumuseţea? Că fiecare dintre noi are publicul ei, admiratorii pentru care cântă, astfel că nu există practic o competiţie între noi.
Singura întrecere pentru mine este cea cu mine însămi. Perfecţionismul pentru care unii mă critică este o sursă de nefericire, pentru că ştiu că se poate întotdeauna mai mult, mai bine. Din acest punct de vedere sunt într-o continuă competiţie, dar cu mine însămi."
