Sursa: AaRC.ro, 24.07.2023
Margareta Pâslaru, primul interviu în noul an personal
S-a vorbit, în acest an, destul de mult despre aniversările Margaretei Pâslaru – 80 de ani de viață, 65 de ani în show bizz. Muzeul Național de Istorie a găzduit oexpoziție – ”O legendă...Margareta Pâslaru, 65 de ani de carieră”
Bucuria cu care cântă și compune, însă, pare că oprește timpul în loc, așa că Margareta Pâslaru nu se supune cronologiilor noastre. Mereu și-a asumat riscuri, în muzică, în viață, mereu a învățat ceva nou. Traseul ei nu a urmat standarde, locuri comune.
Mereu e prezentă în viața cetății și le acordă Premii pentru originalitate, încă din 2010, tinerilor artiști promițători, pentru că îi plac oamenii talentați, creativi și perfecționiști.
* Își aduce aminte de debutul ei cinematografic, cu rolul din Tunelul, care i-a adus Premiul pentru debut la Festivalul de Film la Mamaia în 1966.
Are un motto semnificativ: ”În tinerețe, ne străduim să ne facem un nume, la maturitate trebuie să folosim 'numele' spre binele altora”. Ne-a oferit un interviu în exclusivitate, dar și cea mai nouă fotografie realizată de Sorin Stanca.
Ați devenit vedetă în muzica românească la o vârstă adolescentină. Ce credeți că i-a determinat pe regizori să vă propună roluri în film?
- În ordinea în care înregistram la Radio, pe disc și apăream la televiziune, faptul că Liviu Ciulei m-a invitat în 1962 la Teatrul Municipal pentru o audiție (casting) în rolul Polly Peachum, 'Opera de trei parale' mi-a deschis un drum nou. Dânsul a intuit actrița din mine. Apoi regizorii de film care m-au remarcat pe micul ecran, văzându-mă pe scenă într-un rol dificil, ar fi spus ''uite, poate să joace Brecht, chemați-o la probe''. La Studiourile Buftea m-au invitat, pe rând, Andrei Călărașu, Francisc Munteanu, Lucian Bratu, Elisabeta Bostan, Angel Grigoriu, Alexandru Bocăneț și Gheorghe Vitanidis, care lucra la ''Clipa'' după romanul lui Dinu Sararu; eram o țărancă înfiptă.
Cât de diferit e procesul de asumare a unui cântec față de un rol în teatru/film?
Cum a fost lucrul cu regizorii de film? Cu cine ați colaborat cel mai bine?
- Dificilă întrebare! De la fiecare am învățat ceva, a lucra era o bucurie în sine.
Mulți cineaști au inclus melodiile dvs pe coloana sonoră a filmelor. Ce i-a determinat să facă alegerile – mesajul, notorietatea vocii și a melodiei?
- Poate atmosfera și textul piesei au completat povestea din scenariu. Nu știu.
Când ați colaborat cu un cineast cu propriile compoziții? Care vi s-a părut cea mai surprinzătoare propunere de colaborare?
Nell Cobar mi-a făcut cea mai generoasă propunere, aceea de a compune muzică pentru două episoade din serialul Mihaela. Atunci am învățat să compun teme scurte pentru situații diferite. De pildă, duioasa secvență în care Mihaela era tristă, apoi momentul în care alerga cu prietenii, sau veselia jocului cu simpaticul cățeluș. Mai mult, mi-am schimbat intonația glasului, ascultați un fragment orchestrat de Radu Goldiș. Margareta Paslaru / Mihaela - fragmente by Margareta Paslaru (soundcloud.com)
Cristi Puiu a ales două melodii pentru coloana sonoră a filmului său Moartea domnului Lăzărescu. Cum vi s-a părut această alegere?
- Includerea celor două șlagăre, opuse ca stil, ''Cum e oare'' - Florin Bogardo și ''Chemarea mării” - George Grigoriu, au avut efectul scontat. Iată un citat din LIBERTATEA mai 2005, La Cannes: ”Urcarea scărilor acoperite cu covor albastru (culoarea secțiunii "Un certain regard") s-a făcut pe acordurile piesei "În apa mării", cântată de Margareta Paslaru!”.
Melodiile dvs sunt alegerea multor tineri cineaști, sunt potrivite poveștilor pe care le spun, nu e vorba doar de nostalgie. Cum vi se par aceste opțiuni?
- Dinamica scenariului alege momentul în care muzica întregește atmosfera. Oricum, încă lucrez la un scenariu, pe care sper să-l regizez - am pregătit un ''story board'' montaj cadru cu cadru - am învățat și butoane.
