foto; Lucian Nastase
Margareta Pâslaru este un icon al muzicii românești, un artist autentic cu un simț al muzicii foarte aparte. Margareta Pâslaru este prima solistă de muzică uşoară din România care a primit trofeul M.I.D.E.M la Cannes.
Cu o carieră de peste 60 de ani, Margareta Pâslaru reușește să își surprindă fanii cu un album care cuprinde în marea majoritate compozițiile artistei (plus două melodii populare și un duet interesant după George Gershwin), ale cărei încasări vor fi donate către Crucea Roșie pentru programul Banca de Alimente.
De altfel, Margareta Pâslaru este voluntar de onoare al Crucii Roşii Române, fiind unul dintre inițiatorii programului Banca de Alimente al Organizației în țara noastră. Programul a reuşit să ajute peste 200.000 de familii sau persoane singure. Fiecare persoană care beneficiază de acest program primeşte un pachet lunar de alimente de bază. Mii de voluntari se alătură proiectului anual.
Albumul „Idei” include 18 piese și colaborări/duete cu mari personalități – Horaţiu Mălăele, Sofia Vicoveanca, Virgil Ianţu, Luisa Zan și o surpriză, o compoziție din anii 1950, prin prezența criticului de teatru Marina Constantinescu. Extraordinară, joacă și cântă, Emilia Popescu este prezentă pe album, după ce a susținut, cu generozitate, campania națională „Artiști pentru artiști – Uniter”.
Albumul include și un tribut pentru Dan Andrei-Aldea (care a creat aranjamentul muzical al unei melodiei populare, culeasă de la Institutul de Folclor cu ani în urmă, care se numea „Bate, Doamne, lemnele!”. Această exprimare nu a fost permisă în anul 1979, de aceea pentru a fi posibilă înregistrarea, de comun acord, titlul acestui bocet/blestem a fost modificat în „Bate, Mamă, Lemnele!”).
Am stat de vorbă cu doamna Margareta Pâslaru despre acest ultim album, „Idei”, dar și despre cum vede artista vremurile pe care le trăim.
Cum a apărut acest nou album „Idei”?
Faptul că din 2006 am lansat anual un produs artistic, CD, audiobook, DVD, propria carte a creat un ritm, pe care l-am menținut prin albume de autor cu finalitate caritabilă.
Astfel că „Idei” a venit de la sine, precum un scenariu coregrafic de Music Hall.
Și ce ați mai făcut?
În deceniul acesta am avut tot felul de alte proiecte. De exemplu, am expus propriile costume din anii ’60, ’70, în colaborare cu familia Ghițulescu, la Muzeul Național de Istorie. Am continuat să creez și alt gen de costume pentru apariții la Sala Palatului, Sala Radio, emisiuni de televiziune, coperți de revistă.
Cât de dificil a fost să faceți acest nou CD în actualul context?
Dificil? „Pasiunea e acel ceva ce-ți dă putere, ca sorbind venin să crezi că-i miere” (este un vers din propria mea compoziție, Pasiunea, din 1973).
A descrie dificultățile nu-mi stă în fire. Mențin cele spuse în 1998 – acela ce s-a născut cu suflet de artist simte profund durerile omenești, de aceea își folosește darul, alinând suferințele altora prin arta sa. Rezultanta promovată și editată de Casa de discuri Roton, căreia îi mulțumesc, răspândește bucurie printre melomani.
Albumul a fost înregistrat în studioul Jolt și Andrei Kerestely. Iar generozitatea celor mai tineri – Păunița Ionescu (un timbru vocal aparte, tulburător, care activează în Germania), Daniela Cojocaru (câștigătoarea Marelui Premiu la Mamaia și un ambitus de trei octave), Maria Naghy (iubită atât în țară, cât și în Ungaria), Angela Ioana Gheorghiu (mezina grupului, o tânără care promite cu candoarea vârstei adolescentine, mi-a interpretat compoziția cântând cu o terță mai sus) au completat armonios conceptul pe care l-am inițiat.
Aș vrea să remarc și profesionalismul orchestratorilor Andrei Kerestely, Călin Grigoriu, George Popa, Paul Ghentar, Radu Goldiș, Mircea Romcescu, Székely György, ‘MD Sound’, care mi-au înveșmântat compozițiile. Artistul fotograf Lucian Nastase și graficienii Lucian David și Marius Rusanovski au ambalat estetic munca unui an, în beneficiul programului Banca de Alimente
Trebuie să menționez o colaborare la fel de frumoasă cu Virgil Ianțu. În 1979, inspirată de versurile lui Nichita Stănescu, am compus piesa „Înapoierea cheii”, sau cum o știe marele public „Mi-e dor”. De data aceasta, veți avea o surpriză plăcută, acest duet între două generații, cântând „Mi-e dor să pot să nu îmi mai fie dor”.
De ce v-ați implicat pentru Banca de Alimente Crucea Roșie?
În 2009 am importat din Statele Unite programul The Food Bank – Banca de Alimente, concept adaptat și implementat în țară cu sprijinul doamnei Mihaela Geoană și a domnului Ioan Silviu Lefter. Primii zece ani în care s-au strâns tone de alimente, distribuite de mii de voluntari în toată țara, au fost sărbătoriți în prezența Majestății Sale Margareta – Custodele Coroanei – în 2019.
Deoarece am donat Societății de Cruce Roșie drepturile albumului „Margareta70” în 2013 – CD editat de Fundația Radio România, este firească contribuția mea la acest program și în acest an dramatic 2020.
Cum a fost anul acesta pentru dumneavoastră?
Am lucrat, lucrez și voi lucra precum anotimpurile lui Vivaldi. Crearea muzicii și a textelor menține tinerețea spirituală, iar înregistrarea vocală pecetluiește emoția, transmițând și suflarea sufletului chinuit, uneori.
Cât de greu îi este unui artist în această perioadă?
Fiecare simte, gândește altfel. Prefer să ard riscând decât să ruginesc pe căi bătătorite. Suferința este și ea o sursă de inspirație. Textul pe care l-am scris dezvăluie adevăruri printre rânduri „Du-ne, du-ne, gândule”, care ne fac să vedem adevărul și să ne dea puterea să mergem mai departe.
Cum vedeți viitorul?
O să vă răspund așa. Recunoașteți cântecul – „Podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat, vom face altul pe râu în jos, altul mai trainic și mai frumos!
Din viața noastră rămâne doar ceea ce dăruim altora! Sămânța melodiei create cu ideea textului în gând germinează simțiri greu de tradus. Lumina divinității, lucrul, mă transportă, iar când ating piscul dintre furtuni, simt gustul fericirii. A limita un artist între atunci și acum, aici sau acolo n-ar fi fair play. El aparține lumii!
De ce am stagna la reușita tinereții? Fructul copt, spirit liber al maturității artistice, energia, dinamica gândirii cuantifică un dar.
Risc de când mă știu, cu fiecare primă audiție, cu fiecare apariție. O scânteie de nebunie aprinde imaginația și ard – „Fiindcă trăiesc numai cât ard”, versuri Virgil Carianopol, compoziția Flăcări.
Imaginați-vă fiecare piesă pe scenă, un tablou coregrafic viu, spectacol la finalul căruia mulțumim cu o reverență invitaților pentru generoasa participare.
Aș vrea să aduc și un omagiu rgretatei Daniela Caraman Fotea, care spunea în „Ideile Margaretei”, din 28 octombrie 2014, astfel „se derulează în crescendo; dobândesc înveșmântări inedite, emoționante, cu urmări benefice, nu doar artistic: pentru că MARGARETA PÂSLARU – la ea mă refer, și-a făcut o regulă de viață în a-și ceda drepturile materiale cuvenite pentru discuri, celor în nevoie, copiilor dar și artiștilor de vârsta a treia. (…) Lesne de remarcat cum de la o strofă la alta, chiar de la un vers la altul registrul se schimbă. Ce fantezie, ce emulație! Emoția, ineditul, copleșesc.”
Albumul „Idei” poate fi achiziționat online de la online de aici, de la magazinul Muzica din București sau de la Benzinăriile OMV.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu