Alina Crișan
"Mi-am început studiul muzicii la vârsta de 6 ani. Evident, la acea vârstă, alegerea nu mi-a aparţinut. A fost dorinţa părinţilor mei. Dar a fost, totodată, alegerea potrivită, iar atunci când a venit rândul meu, am ales să continui.
Am absolvit Colegiu Naţional de Muzică George Enescu, sunt licenţiată în Interpretare Muzicală, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, şi Comunicare şi Jurnalism, la Universitatea Spiru Haret. De asemenea, mi-am completat studiile cu un master la Interpretare, tot la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Astfel, am avut ocazia să cânt muzică clasică şi, după ce m-am înscris la modului de jazz în facultate, am luat contact şi cu acest stil. Apoi, am devenit cadrul militar. La Muzica Militară, ca parte dintr-o orchestră de suflători, am descoperit muzica de promenadă. Atunci am început şi colaborările cu diverşi artişti şi formaţii, intrând, astfel, în lumea muzicii uşoare, muzicii de club, muzica zilelor noastre. Acum, lucrez în Trustul de Presă al Armatei. Sunt redactor la publicaţia săptămânală Observatorul militar şi colaborez cu radioul online Vocea Armatei, la matinalul de luni şi emisiunea Amprente, cu şi despre artişti, în fiecare vinery.
Sergiu Andrieș
Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică destul de târziu şi întâmplător. Nu degeaba se spune că important este să mergi înainte şi drumul te va purta spre locul în care trebuie să ajungi. De multe ori, direcţia nu contează, alegerile nu-ţi aparţin. În final, cine eşti îţi arată viaţa. Chiar dacă porneşti pe un drum greşit, acesta se va curba, la un moment dat, şi vei ajunge, ocolind, la aceeaşi destinaţie finală, predestinată. Cel puţin pentru mine aşa a fost.
Am mers la şcoala generală din cartier. Era cel mai aproape de casă. Iar, la finalul clasei a VIII-a, într-o seară ca oricare alta, stând la televizor cu familia, a început un concert de jazz. Solist era un clarinetist şi muzica lui a trezit ceva în mine. Atunci, drumul meu a luat prima curbă. Mi-am dat seama că vreau să fac muzică, vreau să cânt. Şi acest vreau se simţea aproape ca un trebuie! Aşa că, în clasa a IX-a, am dat admitere la liceul de muzică. Nu mi-a fost uşor să concurez cu elevi care începuseră studiul muzicii de la 6 ani. Aveau noţiuni muzicale bine stabilite, iar eu aveam doar pasiunea. Dar a fost de ajuns. Am absolvit Colegiul Naţional de Muzică din Bucureşti, la clarinet, instrumentul care îmi trezise apetitul pentru muzică, şi am reuşit să recuperez perioada pierdută. Astfel că, la finalul clasei a XII-a, m-am numărat printre elevii selectaţi pentru a fi solişti în concertul absolvenţilor. Am urcat pe scena Ateneului Român cu clarinetul în mână şi fluturaşi în stomac şi, acompaniat de orchestra liceului, am susţinut primul concert cu public.
Am urmat mai apoi facultatea de muzică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu