Margareta Paslaru 1968 - Impuscaturi pe portativ - primul film muzical

Margareta Paslaru - primul film muzical "Impuscaturi pe portativ" 1968

 

In 1962 regizorul Andrei Calarasu a distribuit-o pe Margareta Paslaru in filmul “Doi baieti ca painea calda”, prima aparitie pe marele ecran; a interpretat personajul “artista Margareta Paslaru”. A urmat rolul dramatic Iulia din coproductia “Tunelul” – regia Francisc Munteanu, pentru care in 1966 a primit “Diploma pentru debut in cinematografie”. In 1967 regizorul Lucian Bratu i-a oferit rolul de intindere Ruxandra Vancu in pelicula “Un film cu o fata fermecatoare”, scenariu Radu Cosasu, avandu-l a partener pe Stefan Iordache.

In 5 februarie 1968, la cinema Republica (actual Scala) are loc premiera filmului “Impuscaturi pe portativ”, regia Cezar Grigoriu, scenariu Dimos Rendis, Cezar Grigoriu, decoruri arh. Aureliu Ionescu, muzica George Grigoriu. Din distributie au facut parte Margareta Paslaru, Cornel Fugaru, Nancy Holloway, Nae Roman, Stefan Banica, Dumitru Furdui, Puiu Calinescu, Stefan Tapalaga, Ovidiu Teodorescu, Nicu Constantin, Mihai Berechet, Lucia Boga.

Click fragment video din film: Margareta Paslaru "Sola" si "Sunt osanca bine-mi pare"

Click fragment video din film: Margareta Paslaru, Cornel Fugaru "Rata"

 

De a doua zi filmul a rulat si la cinema Bucuresti iar pe 8, 9 februarie la Sala Palatului (Saptamana Culturala a Capitalei 02.02.1968)

 

 

 

 
Ioan Mihaileanu, Contemporanul, 16.04.1968: “(…) Ce pacat ca Margareta Paslaru, acest copil teribil al cantecului romanesc de muzica usoara – si in ultimul timp autentica artista de cinema – dispune de o partitura atat de redusa, muzicala, actoriceasca, umoristica, iar intregul film nu graviteaza in jurul ei.(…)”

 

Tudor Cranfil, Informatia Bucurestiului, 12.02.1968: “Cat despre Margareta Paslaru, acest film nu i-a solicitat din pacate posibilitatile de expresie in masura mult mai mare decat o obisnuita emisiune de varietati. Fara indoiala ca o intalnire cu populara solista de muzica usoara ramane agreabila, dar de ce nu face oare studioul  Bucuresti efortul pentru realizarea acelui film musical care sa valorifice polifonic, insusirile evidente ale actritei? (…)”

 

D.I. Suchianu, Gazeta literara, 15.02.1968: “(…) In doua ceasuri avem exact doua minute suportabile, cand Margareta Paslaru, care este, sarmana, o buna actrita, executa cu mult haz o parodie de cantec modern italian, interupt brusc de scoaterea perucii si rochiei, pentru a se preface intr-o neaosa taranca moldo-valaha. Trecerea de la un personaj la altul e magistral facuta de aceasta artista demna de o mai buna cauza.(…)”

 

Eugen Atanasiu, Romania libera, 7 feb. 1968: “(…) Cantecul, sustinut cu o verva degajata, extrem de comunicativa de catre Margareta Paslaru, secondata de Cornel Fugaru (iata un cuplu pe care s-ar putea putea bizui filmul nostru musical!) si cu admirabilul concurs al formatiei Sincron, are treceri spirituale de la parodie la slagarul durabil. (…)”