Aflată în cel de-al 59-lea an de la debutul artistic, Margareta Pâslaru nu ar avea nevoie de o prezentare. Generații de-a rândul au fost încântate de sutele de melodii interpretate de ea, iar filmele „Veronica” (1972) și „Veronica se întoarce” (1975) sunt îndrăgite și astăzi de multă lume, la fel ca la momentul lansării lor.
Nici măcar o succintă descriere precum cea făcută de compozitorul George Grigoriu, care a numit-o „un mit al muzicii ușoare”, nu ar putea cuprinde tot ce a realizat această interpretă, compozitoare, textieră, actriță de teatru și film, realizatoare radio-TV, scriitoare (autoare a volumului autobiografic „Eu și Timpul”, 2012).
Poate mai puțin cunoscut este faptul că, dincolo de arta interpretativă care a consacrat-o pe scenă, artista a urmat cursuri de pian, balet și pictură, iar unul dintre bunicii săi, Ion C. Dimitriu-Bârlad, a fost un celebru scuptor.
Mamă a unei fiice și bunică a unui nepoțel, Margareta Pâslaru a fost mereu aproape de copii, atât de cei aflați în suferință (pentru care citea povești în spitale, la „Overlook Medical Center”, din New Jersey, apoi la „Grigore Alexandrescu” din București), cât și față de cei înzestrați cu talente artistice care au nevoie de sprijin.
Așadar, este o interlocutoare adecvată pentru a ne răspunde la întrebări legate de cum poate fi explicată arta copiilor și cum poate fi transmis interesul pentru artă.
Nici măcar o succintă descriere precum cea făcută de compozitorul George Grigoriu, care a numit-o „un mit al muzicii ușoare”, nu ar putea cuprinde tot ce a realizat această interpretă, compozitoare, textieră, actriță de teatru și film, realizatoare radio-TV, scriitoare (autoare a volumului autobiografic „Eu și Timpul”, 2012).
Poate mai puțin cunoscut este faptul că, dincolo de arta interpretativă care a consacrat-o pe scenă, artista a urmat cursuri de pian, balet și pictură, iar unul dintre bunicii săi, Ion C. Dimitriu-Bârlad, a fost un celebru scuptor.
Mamă a unei fiice și bunică a unui nepoțel, Margareta Pâslaru a fost mereu aproape de copii, atât de cei aflați în suferință (pentru care citea povești în spitale, la „Overlook Medical Center”, din New Jersey, apoi la „Grigore Alexandrescu” din București), cât și față de cei înzestrați cu talente artistice care au nevoie de sprijin.
Așadar, este o interlocutoare adecvată pentru a ne răspunde la întrebări legate de cum poate fi explicată arta copiilor și cum poate fi transmis interesul pentru artă.
Trăind într-o lume care pune preț aproape exclusiv pe eficiență și succes financiar, mai sunt copiii de astăzi interesați de artă?
Aproape tot ce ne înconjoară afișează o anume formă de „arta”. Pe cearșafurile celor mici apar desene Walt Disney. Ceașca noastră de cafea etalează talentul unui designer, precum și încălțămintea, hainele pe care le purtăm.
Decorațiuni interioare, țesături, draperii, tapiserii, mobilierul, covoarele – toate au fost create de un artist, inclusiv ilustrația cărților cu povești.... Dacă le atragem atenția micuților asupra „artei” din camera lor, vor înțelege mai bine diversitatea creativității.
Cum pot fi atrași copii pentru a-și dezvolta abilitățile artistice?
Cele mai frumoase daruri primite de la cei mici, sunt cele pe care le-au făcut cu mânuțele lor. De pildă, sarbatorind ziua unui membru al familiei, ei pot oferi un desen inspirat fie de vaza cu flori din sufragerie, fie de o scenă de familie – bunica citind povești nepoților.
Importante sunt vizitele la muzee și expoziții; ele deschid fereastra imaginației, precum arta muzicii.
Vom încuraja activități plăcute, ca hobby, fără să uităm că nu oricine scrie o poezie este poet, nu oricine dansează este dansator, nu oricine pictează este pictor. Fără îndoială, pentru a atinge măiestria artistului consacrat, este necesar un studiu continuu, disciplină și dăruire.
Talentul fără muncă se irosește, iar munca fără talent nu rodește.
SURSA:
http://theartofliving.info/article/cum-explicam-arta-copiilor-partea-a-ii-a-margareta-paslaru-talentul-fara-munca-se-iroseste-iar-munca-fara-talent-nu-rodeste/1898
W
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu