Voua, noilor veniti pe blog :) discul aniversar si impresiile mai jos
Intensitatea marii isi gasea in glasul acestei copile de cincisprezece ani rezonantele cele mai adecvate: de aceea, "Chemarea marii" a devenit primul ei mare succes si, in acelas timp, unul dintre marile slagare ale muzicii usoare romanesti.
Izbucnirile neasteptate ale unor razvratiri vocale nemaiauzite pana atunci, dadeau din capul locului o amprenta cu totul personala tuturor interpretarilor noii cantarete si parca prezentei vuietului marii i se adaugau haurile muntilor, padurilor, campiilor noastre, - toate gasindu-si ecoul in aceasta micuta papusica modesta, cuminte si sarguitoare.
Au trecut de atunci zece ani si zece ani in viata unui interpret de muzica usoara inseamna de cele mai multe ori debutul, apogeul si declinul definitiv, urmat de uitarea nemiloasa care se concretizeaza in intrebarea epilog: “Iti mai amintesti de X? Ce o mai fi cu ea (el)?”
Dar Margareta Paslaru, “papusica Lenci” de acum un deceniu, a crescut, si-a pus rochita de domnisoara si azi, la “considerabila” varsta de douazeci si cinci de ani, e inca in apogeul carierei sale. Pe parcursul ascestor zece ani de munca – pe care discul de fata isi propune sa ii consemneze - si-a agatat pe rochitele ei, de multe ori nastrusnice, decoratiile unor succese, dovedindu-ne astfel ca multilateralitatea, atunci cand este determinata de talent si este practicata cu discernamant, ajuta mentinerii in timp si in atentia publicului a artistului autentic.
Neasteptata interpreta a intonatiilor noastre folclorice, actrita de film cu posibilitati multiple, actrita de teatru cu o prezenta scenica remarcabila si, mai ales, cantareata, atenta nu numai la insusirea slagarelor straine consacrate, dar si la muzica usoara romaneasca buna, Margareta Paslaru, premiata de trei ori la festivalul de la Mamaia, mentionata la acela de la Brasov si incoronata cu un premiu la recentul festival de la Sopot, este menita inca multi ani de acum inainte, sa ne bucure cu realizarile ei artistice.
Aceasta, bineinteles, daca va sti sa masoare intotdeauna cu cantarul just, tot ceea ce trebuie sa faca un om multilateral talentat, pentru a-si valorifica, dar si pazi aptitudinile reale in fata stimei si aplauzelor publicului de toate varstele.
Eu o felicit pe “papusica Lenci” de mai ieri si as vrea ca, dupa alti zece ani, sa-mi dea prilejul sa scriu din nou despre succesele ei, cand Margareta Paslaru va fi “batrana” de treizeci si cinci de ani si va insira, pe colierul vietii ei, douazaci de ani de cariera artistica, - pe care ii doresc, din toata inima, sa fie cat mai fructuosi. Si, cat pe aci sa uit, un sincer "bravo Margareta" pentru interpretarea cantecului meu, "Nu mai plange baby ".
W
