Margareta Paslaru a fost invitata in 1968 si 1969 la Festivalul International Cerbul de Aur

Mentiunea 'Cerbul de Aur' acordata solistei Margareta Paslaru de catre  Juriul International al festivalului din 1968, a inscris numele romaniei in palmaresul primei editii. Astfel, artista a fost invitata pentru un recital extraordinar in 1969.

   Calendar 8 martie 1969: Margareta Paslaru, recital extraordinar la Festivalul International "Cerbul de Aur"

Margareta Paslaru a fost aleasa pentru a reprezenta Romania la prima editie a Festivalului „Cerbul de Aur” 1968. Juriul international i-a acordat Mentiunea Cerbul de Aur, fapt ce a plasat Romania printre lauretii editiei inaugurale. 

Ca urmare, marea artista este invitata la editia din anul urmator, trecand de la stadiul de concurenta la cel de vedeta in recital. Acompaniata de  formatia sa condusa de Rolf Albricht, Margareta Paslaru a sustinut un recital extraordinar interpretand 12 melodii : compozitii proprii, melodii din repertoriul international, melodii in prima auditie ale unor compozitori romani, folclor. Este prima solista din Romania care a avut o orchestra proprie de acompaniament. In acel an, pe langa marea noastra artista, au mai sustinut recitaluri: Cliff Richard, Ilinca Cerbacev, Ghiuli Cioheli, Tereza Kesovija, Udo Jurgens, Waldemar Matuska, Barbara, Gigliola Cinquetti, Frankie Avalon, Mie Nakao si Juliette Greco. 
 
Recitalul extraordinar, in regia lui Valeriu Lazarov, a cuprins urmatoarele piese: Tarina de la Gaina, Va veni o clipa (muzica Paul Urmuzescu, text Mihai Dumbrava) prima auditie, Si tu imi placi (muzica George Grigoriu, text Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu), A nimanui sunt (muzica, text M. Paslaru), Un baiat (muzica Sonny Bono, text Aurel Felea), Azi mai mult ca ieri (muzica Camelia Dascalescu, text Flavia Buref) prima auditie, Azi vreau sa rad din nou (muzica Gene Raskin, text M. Paslaru), Nici ploaia (muzica Pace-Panzeri, text M. Paslaru), Acesta e cantecul meu (muzica Charles Chaplin, text M. Paslaru), Asa e viata (muzica Migliacci, Mattone, text M. Paslaru), Viva Maria (muzica Riszard Siszard, text M. Paslaru), Papusa (muzica F. Migliacci, text M. Paslaru)

Spicuiri din presa vremii:

A. Sandu, Scanteia 05.03.1969: "Hors-concours", din partea Romaniei vom avea prilejul sa o ascultam pe Margareta Paslaru, talentata noastra cantareata."

Mariana Parvulescu, Romania libera 08.03.1969: Numai intr-un singur an, tanara noastra cantareata a trecut de la incercarile concursului, pe podiumul vedetelor. Si Margareta de azi, aminteste si ea de un basm: "crestea intr-un an … cat altii in sapte" …

C.F. Scanteia, 09.03.1969: "Am urmarit mai intai recitalul Margaretei Paslaru. Exemplu de munca asidua, de dorinta de perfectionare, Margareta Paslaru, insusindu-si o remarcabila miscare scenica, largindu-si repertoriul; nu este numai o actrita cu mari posibilitati expresive, dar si o excelenta cantareata. Recitalul de aseara e, in acest sens, o cununa de succes."

Alexandru Cornescu, Romania libera, 09.03.1969: In partea a doua, Margareta Paslaru a oferit un recital care-i rezerva fara niciun rabat locul printre vedetele festivalului. Ea oglindeste poate cel mai bine faptul ca, alaturi de talent, si in acest domeniu nu se poate lipsi staruinta."

Stefan Carapanceanu, Revista MUZICA sept.1969: "Margareta Paslaru, in plina maturitate profesionala, s-a afirmat si de data aceasta in calitate de autor si interpret al muzicii usoare romanesti."

Ecaterina Oproiu – „Contemporanul” 1969: Ea a trecut peste voga altora si a ei, reinnoita de folclor, sacaita de insuccesul brasovean, revitalizata de recital, adica de maratonul acela temerar cand un ceas, doua ceasuri, interpretul ramane in mijlocul multimii neajutorat si insingurat, in acea alba insingurare a alergatorului de cursa lunga. Cu galetile in mana gafaind ambitios, ea a jucat cel mai important rol al vietii ei. Rolul de self-made-man, ar spune unii. Noi l-am numi altfel. Noi am spune ca rolul ei e de fapt un rol dublu, pentru ca pe rand sau in acelasi timp ea a fost de-a lungul carierei sale si Pygmalion si statuia.

Octavian Ursulescu, Independentul - 25.09.2006: Prima ei compozitie s-a chemat “A nimanui sunt...” si a retinut atentia lui Lazarov, care a incurajat-o si a girat recitalul ei de la “Cerbul de aur”, alaturi de formatia Rolf Albricht.

Costin Buzdugan, Steagul Rosu 09.03.1969: Prima vedeta a serii a fost Margareta Pislaru - aceasta inimoasa cintareata, model de perseverenta si seriozitate profesionala, cea care a fost in stare sa invete - si inca mult, ne-a aratat exact la un an de atunci - din cele intamplate la prima editie a Cerbului de Aur. In remarcabil progres, intr-un progres care se pare ca-i va deschide meritata cariera internationala, ea s-a revansat in aceeasi sala, evoluand dezinvolta, ca o artista stapana pe arta ei implinita.

Scanteia Tineretului – 11.03.1969: Alaturi de satisfactiile pe care nu puteau sa nu le ofere nume prestigioase ca Greco, Barbara, Cinquetti, am avut revelatia unei Margareta Paslaru aliniata fara nicio reticenta, fara niciun rabat, zonelor inalte ale muzicii usoare, valorii internationale. Drumul ei - de munca, de perseverenta - este un exemplu pe care il dorim urmat de toate tinerele noastre "sperante"

Click video:   Azi vreau sa rad din nou

                     Un baiat

                     Acesta e cantecul meu

                     Tarina de la Gaina
                     Va veni o clipa
                     Viva Maria
                     Doar tu imi placi
                     Nici ploaia
                     A nimanui sunt
                     Asa e viata

Margareta Pâslaru – “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România

Margareta Pâslaru – “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România
- consemnat de Mircea Nicolau - (fragment)

La rugămintea noastră, doamnele Margareta Pâslaru şi Luminiţa Dobrescu ne-au împărtăşit câteva rânduri despre Cerbul de Aur.

“Debutând în 1958, anul 1968 a marcat, pentru mine, aniversarea a 10 ani de activitate, sărbătoriţi prin recitalul extraordinar de două ore ”One woman show”. Interpretam 23 de melodii, o diversitate recunoscută în presa vremii. Iar faptul că am fost aleasă, atât la primul Festival Naţional Mamaia – 1963, cât şi la primul Festival International de Muzica ‘Uşoara’ Cerbul de Aur – 1968, m-a înscris în liga deschizătorilor de drumuri. Aprecierea confirmată de Ministerul Culturii, prezenţa în sine, alături de cei mai buni în profesie, pregătirea asiduă sub bagheta marelui dirijor-compozitor-orchestrator Sile Dinicu, m-a onorat. Vorba ceea, paharul era jumătate plin…Vedete europene precum Josef Laufer, Jaques Hustin, Kalinka, Ursula Szypinska, Katty Kovacs, ca să numesc doar câţiva, reprezentau o serioasă concurenţă pe atunci. Menţiunea “Cerbul de Aur” acordată de juriul internaţional pentru interpretarea ‘pâslărească’ a şlagărului “Acesta e cântecul meu” de Charles Chaplin, a înscris România în palmaresul primei editii din 1968, editie ‘experimentală’ . Textul piesei, adaptat în limba română, îmi aparţine. În acelaşi an, adaptam şi textul piesei poloneze “Viva Maria” a cărei interpretare mi-a adus premiul III la Festivalul Internaţional de la Sopot 1968.

Vă prezint spicuiri din presa vremii:

Săptămâna – 31.05.1968: „Am căutat să-mi diversific mijloacele de expresie, considerând că un interpret trebuie să tindă spre complexitate. Faptul mi-a fost încă o dată confirmat la recentul festival de la Braşov care ne-a pus în contact direct cu unii dintre cei mai reprezentativi soli ai muzicii uşoare europene. Am constatat cu acest prilej câtă pondere capătă în valorificarea cântecului arta interpretării. A fost nu numai o constatare ci şi un îndemn pentru o muncă susţinută în acest sens.”

Informaţia – 28.08.1968 – Margareta Pâslaru, premiul III la Sopot: „Sunt fericită că, participând pentru a doua oară la o competiţie internaţională am obţinut un trofeu care ma răsplăteşte pentru eforturile în direcţia perfecţionării artistice. Premiul acesta, ca şi distincţia pe care am primit-o la Festivalul „Cerbul de Aur”de la Brasov, reprezintă stimulente pentru desăvârşirea artistică”

Mariana Parvulescu, Romania Liberă – 08.03.1969: “Numai într-un singur an, tânara noastră cântăreaţă a trecut de la încercările concursului, pe podiumul vedetelor. Şi Margareta de azi, aminteşte şi ea de un basm: “creştea într-un an … cât alţii în şapte”…

Stefan Carapanceanu, Revista MUZICA – septembrie 1969: “Margareta Pâslaru, în plină maturitate profesională, s-a afirmat şi de data aceasta în calitate de autor şi interpret al muzicii uşoare româneşti.”

C.F. (despre Cerbul de Aur) Scânteia – 09.03.1969: “Am urmărit mai întâi recitalul Margaretei Pâslaru. Exemplu de munca asiduă, de dorinţa de perfecţionare, Margareta Pâslaru, însuşindu-şi o remarcabilă mişcare scenică, lărgindu-şi repertoriul; nu este numai o actriţă cu mari posibilităţi expresive, dar şi o excelentă cântăreaţă. Recitalul de aseară e, în acest sens, o cununa de succes.”

În ciuda faptului că, din 1962, repetam la Teatrul L.S.Bulandra cu Toma Caragiu, în regia maestrului Liviu Ciulei, chiar făcusem filme la Buftea în 1966, fiind premiată la festivalul filmului ”Pelicanul de aur” şi apoi la studioul Mosfilm, înca nu aveam experienţa grandioaselor evenimente muzicale internaţionale, cu excepţia unui festival de televiziune la Budapesta.Aşa se face că atitudinea dezinvoltă a vedetelor sosite la Braşov, alături de impresari versaţi, intimidau. Împreuna cu Anca Agemolu şi Dan Spataru, formam echipa ţării, în 1968. Repertoriul românesc, impus, şi indicatiile primite, contribuiau şi ele la emoţiile noastre.

De ce a trebuit să interpretez şi piesa lansată de Dan Spătaru “Nu-ţi fie teamă de un sărut”, compusă de Camelia Dăscălescu - text pentru băiat – rămâne un mister pentru mine. Vorba ceea, Dan era prezent la festival, ar fi putut să o cânte. Ciudăţenii asemănătoare s-au petrecut şi cu piesele lansate de mine, “Va veni o clipă” şi “După noapte vine zi”, în cadrul altor ediţii ale festivalului. Comisia susţinea ideea: “prezentăm piese de succes, verificate”
Dupa părerea mea, “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România.
Câştigătorii devin un standard temporar – ei confirmă nivelul artistic al evenimentului respectiv. Soliştii români îşi pot etala talentul în recitaluri de respiraţie, desfăşurând o gamă largă a posibilităţilor interpretative. Participarea în concurs, cu o melodie, este doar o rampă de lansare pentru începători. Vom recâştiga interesul impresarilor şi al soliştilor din afară, în momentul în care, vedetele noastre, gazde generoase, vor cânta în afara concursului.
Fără îndoială, valoarea unui interpret de muzică uşoară este egală cu, calitatea activităţii sale, cea care determină şi longevitatea, aclamată de marele public. Trebuie să-i amintesc pe ”pionierii” festivalului 1968 – cei din spatele camerelor de luat vederi: Tudor Vornicu, Paul Urmuzescu, Valeriu Lazarov cu echipele lor de tehnicieni. Compozitoarea Camelia Dăscălescu s-a ocupat de soliştii noştrii în cadrul unui curs de perfecţionare de pe lângă CSCA – Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă.
Nu le voi uita nici pe cele doua doamne de la Radio – redacţia de limba engleză – Catinca Ralea şi Doina Caramzulescu, gazde educate şi manierate, care menţineau comunicarea corectă între invitaţi. Doamna Caramzulescu era solicitată şi vara la Radio Vacanţa, mulţi o alintau numind-o “mama Radio Vacanţei”.
Am avut plăcerea de a fi invitată la conferinţe de presă cu super-vedetele care au susţinut recitaluri la Cerbul de Aur, Rita Pavone, Cliff Richard, Amalia Rodrigues, artista fără egal, pe care am reîntalnit-o la MIDEM – Cannes 1969.”
Margareta Pâslaru

Sursa: www.topromanesc.ro