Pagina Discografie pe Facebook,
este activa din 2012
Sursa: miscareaderezistenta.ro_ 09.07.2021_ autor Danut Deleanu
Astăzi este ziua ta - Margareta Pâslaru
09 Iul 2021 | scris de Paul Rogojinaru
Ca o zână apărută din poveştile copilăriei (de aceea i se şi potriveau rolurile făcute în seria “Veronica”), în tinerețe cu botic lăsat de școlăriță îmbufnată ( ca răsfăț!), delicată şi frumoasă, cu ochi mari, vioi, ca de veveriţă jucăuşă, şi cu o voce specială, care nu s-a mai regăsit vreodată în peisajul muzical românesc, Margareta Pâslaru a fost vedeta de necontestat a anilor 60-70, umplând săli de spectacol, jucând în filme şi în piese de teatru şi apărând pe micul ecran în aproape toate emisiunile de varietăţi ale televiziunii române.
Păstrând şi azi aceeaşi energie juvenilă şi aceeaşi voce inconfundabilă, domnia sa este extrem de prolifică scoţând în continuare adevărate bijuterii muzicale, de cele mai multe ori făcând-o în scopuri caritabile
S-a născut la 9 iulie 1943, în București, și încă de la vârsta de trei ani, sub îndrumarea bunicului său, sculptorul Ion Dimitriu Bârlad, studiază dansul, pianul și pictura.
Debutul în muzică îl face pe o scenă, în 58, la Casa de Cultură „Grivița Roșie”, unde fusese descoperită de Ileana Pop.
În televiziune (adevărată rampă de lansare și de popularizare a tuturor artiștilor de atunci și de mai târziu) a debutat oarecum din întâmplare. Era într-o cabină a vechii televiziuni (cu sediul în Moliere, nr.2), deoarece acceptase să filmeze o emisiune pentru copii cu „Așchiuță” și Daniela Anencov. În așteptare, începe să feredoneze câteva frânturi din „Picolissimo serenada”, a lui Vico Torriani.
Vocea ei gravă îi stârnește curiozitatea lui Valeriu Lazarov, care tocmai trecea pe culoar. Crede că e o soprană, dar dă peste o școlăriță cu codițe împletite și pălărie de pai. O ia de mână, o duce în platou și-o pune să cânte cu orchestra lui Petrică Firulescu. În seara aceea intra în direct cu „Picolissimo serenada”! După emisiune a fost contactată de George Grigoriu, care-i și compusese o piesă, piesă ce avea să devină celebră: „Și-n apa mării, de pe întregul litoral...”. Așa s-a născut legenda!
De atunci începe o carieră fulminantă: 65 de compozitori se întrec în a-i compune cântecele, radioul o difuzează permanent, Casa de Discuri „Electrecord” îi scoate disc după disc (cu vânzări record), televiziunea nu mai prididește s-o cheme la toate emisiunile de divertisment și la celebrele revelioane, cinematografia o ispitește cu roluri de zână bună (în „Veronica” și „Veronica se întoarce”), cu „Melodii-Melodii”, „Împușcături pe portativ” și alte peste 10 filme.
Începând cu anul 1961, când obține Premiul I la Concursul Artiștilor Amatori și până la începutul acestui an, obține zeci și zeci de premii naționale și internaționale, premii care răsplătesc și definesc munca ei de-o viață, cariera artistică și incredibilul talent.
Se știe că, în 1983, Margareta părăsea România, urmându-și soțul în America, însă plecarea a fost numai fizică, deoarece sufletul i-a rămas permanent în țara în care a cunoscut bucuria de a cânta, dragostea și prețuirea oamenilor, gloria.
Drept dovadă, după 1989, Margareta a fost aproape tot timpul prezentă în țară, ocupându-se de tot felul de proiecte, implicându-se în plan social cât trei guverne la un loc!
În 1996, lansează o casetă audio şi un CD “The best of…” , donând Comitetului Român UNICEF toate încasările .
În 2007, TVR Media a lansat DVD-ul “Margareta Pâslaru – de dragul copiilor”, în coproducţie cu UNICEF, urmând ca toate încasările să sprijine un proiect în favoarea copiilor dezavantajaţi din România.
De atunci, cu energia unui veritabil perpetuum mobile, aproape an de an, a creat evenimente şi a iniţiat proiecte în scopuri caritabile. Să amintim numai că, buna și inimoasa Margareta a lansat albumul de autor „Cum să te las?”, în beneficiul supraviețuitorilor de la Colectiv, albumul de autor “Providenţa” (prilej cu care artista a aniversat 60 de ani de activitate), album realizat în beneficul Asociaţiei Nevăzătorilor din România și alte albume, toate în scopuri caritabile.
Astăzi, legendara, unica, neobosita, inimoasa „Pâslărița” împlinește 78 de ani, ani din care peste jumătate de secol i-am fredonat cântecele și i-am rostit cu drag numele.
Să-i dăruim trandafiri din grădina bucuriilor, să-i urăm clipe minunate, liniște sufletească, energie pentru a duce mai departe proiectele pe care și le dorește și să-i lase toamna vieții pomii verzi ai anilor ce vor veni! La mulți ani, doamnă Margareta Pâslaru!

Pentru vanzari discografice constante si de 100 de melodii inregistrate pe disc, Margaretei Paslaru ii este oferit, in decembrie 1968, “Discul de Aur” Electrecord.


Sursa: Saptamana culturala a Capitalei Nr.5 / 31
La editia din 1970 a festivalului International din Bulgaria "Orfeul de aur" au mai fost invitati in recital:
Aflasem, de la colega mea Magda Mihailescu, ca Margareta urma sa fie prezenta intr-una din zile; era exact ziua cind trebuia sa sosesc de la Clermont-Ferrand (drum lung, din inima Frantei...).
Am ajuns pe dupa-masa in Gare de Lyon, m-am repezit – cu tona de bagaje – spre metrou si am ajuns, la prietenii mei parizieni din arondismentul 16, putin du pa ora cind urma sa-si faca aparitia Margareta la cinema-ul „Le Latina”. Gi fiiam, eram un lac de transpiratie... Am facut repede un dus, m-am schimbat si am luat iarasi metroul in sens invers; aveam inima cit un purice la gindul ca o s-o ratez!
Intilnirea era sus, in incaperea de deasupra cinema-ului unde, de citeva ori pe saptamina, au loc seri de tango. De asta data, ritmurile voluptuos-melancolice erau inlocuite cu un slagar cinematografic irezistibil: „the title song” – cum zic anglo-saxonii – din filmul Veronica (muzica, daca nu ma insel, este a lui Temistocle Popa). M-am gindit ca e un semn bun: „Veronicaa, Veronicaaa, fata buna si cuminte”, cintat de Margareta, suna ca un descintec care deschide calea spre Zina din film – si cintareata/actrita din realitate...
Caci, pentru mine cel putin, Margareta ramine – incontestabil –nu doar cea mai frumoasa, cea mai glorioasa si cea mai duioasa amintire din „vremea muzicii usoare romanesti”, ci si cea mai actuala (desi discreta) vedeta adevarata pe care va fi cunoscut-o „showbiz”-ul autohton de cind e el „showbiz”. Farmecul ei s-a dovedit durabil si este intact: care alta artista se poate lauda ca, pe linga slagarele pe care le stim, si care au intrat in cultura populara odata cu Vocea pe care i-o stim, au in CV un rol in teatru, in regia lui Liviu Ciulei (Polly, din Opera de trei parale)?
Si care alta „cintareata de muzica usoara” se poate lauda cu un rol in cinema, scris anume pentru ea, precum cel din fermecatorul Un film cu o fata fermecatoare (scenariul: Radu Cosasu; regia: Lucian Bratu)? Margareta a trecut prin toate cu gratie si cu talent, demonstrind nu doar o inteligenta actoriceasca remarcabila, dar si o inspirata capacitate de reinventare a propriei cariere...
Cind i-am fost prezentat, recunosc ca m-am facut piftie! Desi Margareta Paslaru nu are nimic intimidant – este o doamna inca frumoasa si cocheta, care vorbeste intelept si precis –, forta personalitatii sale te subjuga. Am avut parte de citeva minute de tête-à-tête (mai intii crispat, din partea mea, apoi absolut rela xat, gratie Margaretei), inainte ca hoardele de copii insotiti de parinti sa navaleasca in „sala de tango” unde Zina Veronicai oficia miracolul intilnirii cu Vedeta Preferata.
Margareta era acolo, in carne si oase, imbracata frumos in negru si alb, cu un lornion la butoniera, fara nimic artificial – fericita, pur si simplu, sa-si cunoasca fanii cei mai tineri. Fericirea lor era si a mea.
Articol publicat in ELLE Februarie 2008