Interviu cu Margareta Paslaru: “Premiile poarta diamantele trudei, aurul respectului, platina valorii”
Margareta Pâslaru: În 2011 căutam bustul „Margareta”, realizat de celebrul sculptor Cornel Medrea, pentru care am fost invitată să pozez cap de expresie la 19 ani. Unii mi-au spus că Muzeul Medrea s-a închis. Întrebând an de an pe unde ar putea fi, cineva mi-a sugerat Palatul Suțu. Era ultima șansă. Prin amabilitatea domnului Ioniță și a colegilor săi lucrarea a fost localizată. Drept mulțumire, am donat Muzeului Municipiului București schița bustului creată de bunicul meu, apreciatul sculptor Ion Dimitriu-Bârlad. Artistul fotograf Lucian Năstase a captat momentul revederii. Incredibil, „Eu și Timpul” de atunci! Editura Curtea Veche aștepta chiar în acea perioadă titlul cărții la care lucram. Am anunțat că volumul se va intitula „Eu și Timpul”. Coincidență. Propria compoziție din 1980 inspirată de Virgil Carianopol – piesă devenită șlagăr – se numea tot „Eu și Timpul”. Lansarea cărții a avut loc în 2012 la Muzeul Municipiului București.
Cum vedeți dezvoltându-se în viitor acest parteneriat?
M.P.: Realist vorbind, pentru mine a început numărătoarea inversă. Vă reamintesc expoziția de afișe rare, pe care le-am donat în 2015. Dintre cele 96, au fost selecționate 55.
Cum, în ce context v-a venit ideea unei noi și recente donații către MMB?
M.P.: Este o continuare, mi-a fost hărăzită capacitatea de a face daruri. Daruri care să dăinuie. Cu fiecare suflare, dăruirea de sine, la pian, microfon, pe scenă sau ecran, atinge esența, comunică ideea, sentimentul pur, celor care ascultă, privesc.
Care sunt obiectele donate în 2021 și cum le-ați ales din colecția dumneavoastră personală?
M.P.: Vizitatorii vor descoperi însemnătatea lor, ar fi păcat să alterez elementul de surpriză menționându-le. Unii vor recunoaște o selecție a propriilor mele creații vestimentare, costume purtate pe scenă și în emisiuni de televiziune. Dantele cu vechime, donate de familia Ghițulescu, au fost aplicate de Maria Ferenț pe platcă, presărând pietre și mărgele; costumul pantalon, preferatul meu, îmi asigura libertarea dansului.
Care este obiectul pe care îl donați și pe care îl prețuiți cel mai mult deoarece are semnificația cea mai importantă pentru dumneavoastră?
M.P.: Fiecare exponat are o istorie care oglindește epoca. Varietatea abordată privind genuri muzicale interpretate în stil „pâslăresc”, ritmuri sonore pe disc – de la rumba lentă, vals, foxtrot, tangou, cha-cha, mambo, sirtaki, până la twist, limbo, slow-rock, reggae, blues, shake, folclor – se află printre donații. Longevitatea creatoare include pasiune, inspirație, vocație, cizelarea lucrului, izbândă și suferință. Crescând într-o familie de artiști, am donat și lucrări în ulei datând din 1886 până în 1948. Cât privește recunoașterea faptelor, premiile poartă diamantele trudei, aurul respectului, platina valorii.
Așadar, vorbim despre o viață întreagă dăruită muzeului. Vă invit să transmiteți vizitatorilor expoziției mesajul dumneavoastră, al creatorului de sentimente transmise prin muzică, prin artă, generațiilor trecute, prezente și viitoare.
M.P.: Textele propriilor compoziții transmit mesaje, inclusiv versurile poeților Ana Blandiana, Mihai Eminescu, Ion Horea, Virgil Carianopol, Nichita Stănescu, incluse pe recentul album „Idei”, editat de Casa de discuri Roton în beneficiul Băncii de Alimente – Crucea Roșie.
Vă așteptăm, stimați colecționari. La plecare, veți primi un afiș cu autograf și poate un disc vinil turație 33 sau 45, dacă numiți melodia care vă lipsește din colecție.
Interviu realizat de Simona Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu