Faceți căutări pe acest blog

Margareta Paslaru Viata, vocatie, viziune

Fotografia mea
Viata artistica daruita publicului continua prin creatii proprii, muzica populara, emisiuni radiofonice, cartea 'Eu si Timpul', sustinerea tinerilor, actiuni in folosul societatii. Sarbatorirea de la Uniunea Compozitorilor cat si aniversarea celor 50 de ani de la inregistrarea primului meu disc, m-au emotionat profund. Aprecierea colaboratorilor manifestata prin "Trofeul Electrecord" prezenta admiratorilor veniti din colturile tarii cu brate de flori, au incoronat soclul pe care am cantat in stil 'paslaresc'. Peste 700 de inregistrari, printre care ale celor 65 de compozitori care mi-au incredintat creatiile lor, scriind special pentru mine, altele, din repertoriul international - filme, compozitii muzica si text, sau inspirate de versurile poetilor, au adus bucurie milioanelor de ascultatori si continua sa atraga alte generatii pe You Tube, Twitter, LinkedIn, Facebook, G+. In 2016 am fost onorata cu placheta "Artist plurivalent" UARF, Premiul de Excelenta pentru intreaga cariera. Motto: In tinerete ne straduim sa ne facem un nume, la maturitate trebuie sa folosim 'numele' spre binele altora. Margareta Paslaru

sâmbătă, 22 iunie 2013

Maria Tanase si Margareta Paslaru in distributia piesei "Opera de trei parale" 1962 Teatrul L. S. Bulandra

Rautatile unor persoane marunte nu pot umbri efigia iconica a Mariei Tanase
Autor: Anca Nicoleanu
22 Iun 2013 - 00:05
La ceas de aduceri aminte, Margareta Pâslaru, ea însăşi o mare artistă, povesteşte despre Maria Tănase şi despre cum a marcat-o întâlnirea cu cea supranumită “Pasărea măiastră” a cântecului popular românesc. 
 
“În toamna anului 1962, maestrul Liviu Ciulei m-a ales pentru rolul Polly din piesa “Opera de trei parale” de Bertold Brecht". Ca urmare, am abandonat cursurile Facultăţii de Drept - Ştiinţe Juridice. Repetiţiile aveau loc atât la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (sala Izvor), cât şi la sala de lângă Grădina Icoanei. După prima lectură a textului, la repetiţii, am întâlnit şi restul distribuţiei: Toma Caragiu - partenerul meu, Jules Cazaban - tatăl, Rodica Tapalagă, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Dumitru Furdui, Mimi Enăceanu – mama, şi, Maria Tănase.
Discreţia dânsei, modestia şi disciplina atât pe scenă, cât şi în cabină, aveau darul de a-mi disipa, cumva, temerile debutului actoricesc, la cei 19 ani ai mei. Prin oglinda din cabină o observam pe Maria, avea părul grizonat, ondulat natural, ceea ce adăuga la distinsa-i înfăţisare. Statura medie, armonioasă, era dominată de privirea ochilor expresivi. Îmi ţineam răsuflarea când o auzeam lucrând asupra unor replici: “Băgaţi-vă <> în teacă... veţi vedea voi cine-i Jeny Spelunca”... Profunzimea glasului pătrudea, iar atitudinea necesară rolului, convingea.
Ascultându-mă din culise cum interpretam “songuri” de Kurt Weill potrivit indicaţiilor regizorale - adică vorbind pe muzică - dânsa m-a tras deoparte şi mi-a spus: “Ascultă, fă... tu trebuie să cânţi muzică populară, ascultă-mă pe mine, că-s vulpe bătrână”. Uluită de atenţia acordată, nu am îndrăznit să cânt folclor, în perioada următoare. Abia după trista despărţire din 1963, i-am urmat îndemnul de-alungul celor 55 de ani de meserie pe care îi aniversez anul acesta. Încheiam fiecare recital de muzică uşoară susţinut în ţară sau în străinatate, cu folclor, mulţumindu-i în gând Mariei. A avut fler!
Am păstrat în suflet şi acea amintire a unei zile de toamnă cu lumina blândă când, după repetiţii, m-a invitat în strada Popa Nan, unde locuia. Dorea să-mi dezvăluie “comoara” costumelor brodate de mână, păstrate într-un cufăr sculptat ca în basme.
Muzica pe care a înnobilat-o punându-şi amprenta unică, mulţimea care a inundat Calea Victoriei conducând-o spre locul de veci, confirmă - dacă mai era nevoie - că valoarea mult iubitei Maria rămâne, iar răutăţile unor persoane mărunte nu-i pot umbri efigia iconică."

toate postarile

Arhivă blog